Pe Dumnezeu, să-L fi văzut
Nimeni; dar dacă ne iubim
Unii pe alții, atunci știm
Căci Dumnezeu rămâne-n noi
Și vom cunoaște mai apoi,
Că dragostea Lui, răsădită
În noi, este desăvârșită.
Cunoaștem că, în El suntem –
Iar El în noi – căci noi avem,
Duhul, pe care ni L-a dat,
Fiind din Duhul Său luat.
Noi am văzut și vă vestim –
Căci tuturor mărturisim –
Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu –
În lume, L-a trimis pe Fiu –
Pe Fiul Său, precum se știe –
Ca El, Mântuitor, să fie.
Acel care mărturisește
Cum că Iisus se dovedește
A fi Fiul lui Dumnezeu,
În Domnul rămâne, mereu;
Iar Domnul Dumnezeu, și El,
Rămâne-va, în omu-acel.
Iată că noi am cunoscut
Și totodată, am crezut
În dragostea lui Dumnezeu,
Față de noi. Domnul, mereu,
E dragoste; deci orșicine,
Dacă în dragoste se ține,
Să știe că, în Dumnezeu,
O să rămână, tot mereu.
Iată dar, precum este El,
În lume, noi suntem la fel:
Desăvârșită e, în noi,
Dragostea Lui, ca mai apoi,
S-avem încredere deplină,
Când judecata o să vină.
În dragoste, frică nu este;
Căci ea, frica, o izgonește.
Frica nu umblă ne-nsoțită –
Are pedeapsa pregătită.
Cel ce se teme, nu-i găsit –
În dragoste – desăvârșit.
Pe Dumnezeu, noi Îl iubim,
Pentru că El – așa cum știm –
E-ntâiul care ne-a iubit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
