Cel care spune că trăiește
Doar în lumină, dar urăște
Pe al său frate, este încă,
Aflat în bezna cea adâncă.
Acela care îl iubește
Pe al său frate, dovedește
Cum că trăiește în lumină.
În el, nu se găsește vină
Și nici prilej de poticnire.
Vă scriu, ca să vă dau de știre,
Cum că în beznă-i rătăcit
Acela care s-a vădit
Că l-a urât pe al său frate.
Cărările îi sunt aflate
În întuneric și nu știe
Unde se duce, ce-o să fie,
Fiindcă ochii i-au orbit
În bezna ce l-a-nvăluit.
Vă scriu dar, copilașilor,
Căci astăzi, vouă, tuturor,
Pentru-al Său Nume, vi-s iertate
Nenumăratele păcate.
Părinților, vouă vă scriu,
Pentru că voi – cum bine știu –
Sunteți cei ce L-au cunoscut,
Pe Cel ce e de la-nceput.
Și vouă dar, tinerilor,
Vă scriu acuma, tuturor,
Căci, pe cel rău, l-ați biruit.
Iată, cu cale am găsit,
Să scriu, și scris-am tuturor –
Deci vouă, copilașilor –
Căci precum bine am văzut,
Pe Tatăl, voi L-ați cunoscut.
Părinților, vouă v-am scris –
Căci după cum eu am mai zis –
În adevăr, L-ați cunoscut,
Pe Cel ce e de la-nceput.
Voi, tinerii, sunteți cei cari
Ați dovedit că sunteți tari;
De-aceea, v-am tot scris mereu:
Căci văd că al lui Dumnezeu
Cuvânt e-n voi – v-a întărit –
Și, pe cel rău, l-ați biruit.
Vă spun dar, lumea n-o iubiți,
Nici ceea ce, în ea, găsiți.
Când cineva, lumea, iubește,
Să știți că-n el nu se găsește
Iubirea Tatălui ceresc.