Vă scriu dar, copilașilor,
Căci astăzi, vouă, tuturor,
Pentru-al Său Nume, vi-s iertate
Nenumăratele păcate.
Părinților, vouă vă scriu,
Pentru că voi – cum bine știu –
Sunteți cei ce L-au cunoscut,
Pe Cel ce e de la-nceput.
Și vouă dar, tinerilor,
Vă scriu acuma, tuturor,
Căci, pe cel rău, l-ați biruit.
Iată, cu cale am găsit,
Să scriu, și scris-am tuturor –
Deci vouă, copilașilor –
Căci precum bine am văzut,
Pe Tatăl, voi L-ați cunoscut.
Părinților, vouă v-am scris –
Căci după cum eu am mai zis –
În adevăr, L-ați cunoscut,
Pe Cel ce e de la-nceput.
Voi, tinerii, sunteți cei cari
Ați dovedit că sunteți tari;
De-aceea, v-am tot scris mereu:
Căci văd că al lui Dumnezeu
Cuvânt e-n voi – v-a întărit –
Și, pe cel rău, l-ați biruit.
Vă spun dar, lumea n-o iubiți,
Nici ceea ce, în ea, găsiți.
Când cineva, lumea, iubește,
Să știți că-n el nu se găsește
Iubirea Tatălui ceresc.
Cele ce-n lume se găsesc –
Deci pofta pământească-a firii,
A ochilor, sau a privirii
Și lăudăroșenia care,
Mereu, e pe-a vieții cărare –
Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt:
Ci sunt lumești, de pe pământ.
Dar lumea și cu pofta ei,
Vor trece, și rămân doar cei
Cari fac voia lui Dumnezeu –
Doar ei vor rămânea, mereu.