Ai fost chemat, când rob erai?
Neliniște, tu să nu ai;
Dar dacă poți, să folosești
Prilejul, să te slobozești.
Căci robul care e chemat,
În Domnul, e considerat
Un slobozit al Domnului.
Cel slobod – cari, la rândul lui,
Pe vremea când a fost chemat,
Ca și om liber s-a aflat –
Acum ajuns-a, ne-ndoios,
Să fie rob al lui Hristos.
Voi, cu un preț, dragii mei frați,
Să știți, că fost-ați cumpărați;
Deci, nu vă faceți, fraților,
Acuma, robi, oamenilor.
Ci voi rămâneți, tot mereu,
Alăturea de Dumnezeu,
În starea-n care v-ați aflat,
În vremea-n care v-a chemat.”
„În rândurile următoare,
Vă scriu de fetele fecioare.
Nu am porunci ca să le dau,
Din partea Domnului, dar vreau,
Ca totuși, să le-aduc un sfat,
Ca unul care-a căpătat,
Din partea Domnului, har, care
Mă face vrednic de crezare.
Iată, acum dar – după mine –
Ceea ce cred că este bine:
În aste vremi, de strâmtorare,
Eu mă gândesc că, fiecare,
Neîncetat, să se vegheze,
Și-așa cum e, să se păstreze.
De o nevastă, ești legat?
Să nu-ncerci a fi dezlegat.
Nu ești legat, de soața ta?
Atunci – nevastă – nu-ți căta.
Dacă te-nsori, n-ai să greșești,
Pentru că nu păcătuiești;
Și nici fecioara nu greșește,
Atunci când se căsătorește.
Știu că ființele acele,
Necazuri, au să aibă ele;
Căci dacă te căsătorești
Ai și necazuri pământești.
De-acestea, eu am încercat,
Ca să vă cruț, prin al meu sfat.
Iată ce vreau eu, fraților,
Să vă spun vouă, tuturor:
Așa precum am constatat,
De-acuma, timpul s-a scurtat.
Spun lucru-acesta, pentru cei
Cari au soții, pentru ca ei,
De-acum, să fie-asemenea,
De parcă nici nu le-ar avea;
Îl spun și pentru-aceia care,
Acuma plâng, plini de-ntristare,
Căci ca și cum n-ar plânge – ei –
Să fie; îl spun pentru cei
Care sunt plini de bucurie,
Pentru ca ei, așa, să fie,
De parcă nu s-ar bucura;
Acel care va cumpăra
Să fie-asemeni celui care,
Nimic, în stăpânire, n-are;
Îl spun celor cari folosesc
Această lume, căci doresc
A fi, de parcă n-ar putea,
Folos, din lume, a avea.
Căci chipul lumii – fraților –
E un chip lesne trecător.
Eu aș dori, însă, ca voi
Să fiți fără de griji apoi.
Cel care nu-i căsătorit,
Să se-ngrijească, negreșit,
De lucrurile Domnului,
Spre-a fi, mereu, pe placul Lui.
Însă vă spun: acel bărbat
Care se află însurat,
Va căuta, mereu, o cale,
Spre-a-i fi pe plac, nevestei sale.
Deosebire se arată,
Între femeia măritată
Și între cea cari, bunăoară,
Se află-n stare de fecioară.
Cea care nu s-a măritat,
Va îngriji, neîncetat,
De lucrurile Domnului –
Voind a fi pe placul Lui –
Cu trup și duh fiind, mereu,
Sfântă, doar pentru Dumnezeu.
Cea măritată, însă, este –
De lucrurile lumi-aceste –
Preocupată, ne-ncetat,
Să-i placă la al ei bărbat.
Aceste lucruri – după mine –
Le-am spus doar, spre al vostru bine,
Pentru că nu vreau, nicidecum,
Ca să vă prind, în laț, acum.
V-am spus, să știți că, e frumos,
Să Îi slujiți, neîndoios –
Fără de piedici – Domnului,
Pentru a fi, pe placul Lui.
Dar, dacă crede cineva,
Că este rușinos, cumva,
Ca fata pe cari el o are,
Să treacă de a vârstei floare –
Dacă nevoia așa cere –
Să facă după a sa vrere,
Pentru că nu păcătuiește,
În caz că o căsătorește.
Atuncea când cineva are
Să ia o hotărâre tare –
Și nu se simte nevoit,
Căci este slobod, negreșit,
Să facă după cum va vrea,
Și-n inimă, o să își ia
O hotărâre, bunăoară –
De a-și păstra fata, fecioară,
Poate să fie-ncredințat
Că-i bine cum a procedat.
Acuma, trebuie știut,
Precum că bine a făcut
Și cel ce și-a căsătorit
Fata, căci nici el n-a greșit.
Dar cel cari n-a fost obligat –
Și fata, nu și-a măritat –
Acela pare – după mine –
Că a făcut, cu mult mai bine.
Femeia care-i măritată,
De-al ei bărbat, este legată,
Neîncetat, de către Lege,
Cât va trăi el – se-nțelege.
Apoi – când soțul i-a murit –
E liberă și – negreșit –
Poate să se mărite iară,
Însă, în Domnul, nu afară.
Dar cred – după părerea mea –
Precum că o să fie ea,
Cu mult mai mult, mai fericită,
Dacă apoi, nu se mărită,
Ci va rămâne-așa cum este.
V-am spus, acum, toate aceste –
Căci după cum gândesc – și eu
Am Duhul, de la Dumnezeu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
