„O, iată-vă dar, săturați!
Iată-vă-ajunși chiar și bogați!
Iată-vă deci, ajunși, apoi,
A-mpărăți, fără de noi!
Și de-ați împărăți măcar,
Cu-adevărat, ca astfel dar,
Putință, să avem și noi,
De a împărăți cu voi!
Căci parcă, iată, Dumnezeu,
Din noi, apostolii, mereu,
Ultimii oameni a făcut,
Bieți osândiți, buni de căzut
În plasa morții, negreșit;
Pentru că noi am devenit
Drept o priveliște, la care,
Se uită astă lume mare,
Îngeri și oameni, totodată.
Pentru Hristos, acuma, iată,
Cum că nebuni ajuns-am noi,
Iar înțelepți, sunteți doar voi!
Astfel, drept slabi, suntem priviți,
În timp ce voi, tari, vă vădiți!
Numai în cinste, sunteți voi,
Și doar dispreț, căpătăm noi!
Până în clipa cea de față,
Un chin, este a noastră viață:
Din loc, în loc, colindăm noi,
Neîncetat, desculți și goi,
Fiind, de foame, încercați
Și de al setei foc, uscați.
Mereu, mereu, ne ostenim
Și cu-ale noastre mâini, muncim;
Când doar ocară căpătăm,
Atuncea binecuvântăm.
Răbdăm, când suntem prigoniți,
Și-n urmă, ne rugăm, smeriți,
Pentru cei care se vădesc,
Căci doar de rele, ne vorbesc.
Noi am ajuns să fim priviți –
Până acum – și socotiți
Gunoi al lumii, fraților,
Lepădătura tuturor.
N-am scris acestea, pentru voi,
Ca să vă rușinez apoi,
Ci numai pentru că doresc
Să pot ca să vă sfătuiesc,
La fel ca pe copiii mei,
Căci vă iubesc ca și pe ei.
Chiar dacă întâmpla-se-va,
Ca în Hristos, s-aveți, cumva,
Învățători cari, numărați,
Să fie zece mii – dragi frați –
Totuși să știți că nu puteți,
Mai mulți părinți, ca să aveți.
Numai pe mine m-ați avut,
Căci, în Hristos, eu v-am născut,
Prin Evanghelia Sa, pe care,
Eu am vestit-o-n lumea mare.
De-aceea, eu vă rog, dragi frați,
Pe a mea urmă, să călcați.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
