1 Corinteni 4:8-13

„O, iată-vă dar, săturați! Iată-vă-ajunși chiar și bogați! Iată-vă deci, ajunși, apoi, A-mpărăți, fără de noi! Și de-ați împărăți măcar, Cu-adevărat, ca astfel dar, Putință, să avem și noi, De a împărăți cu voi! Căci parcă, iată, Dumnezeu, Din noi, apostolii, mereu, Ultimii oameni a făcut, Bieți osândiți, buni de căzut În plasa morții, negreșit; Pentru că noi am devenit Drept o priveliște, la care, Se uită astă lume mare, Îngeri și oameni, totodată. Pentru Hristos, acuma, iată, Cum că nebuni ajuns-am noi, Iar înțelepți, sunteți doar voi! Astfel, drept slabi, suntem priviți, În timp ce voi, tari, vă vădiți! Numai în cinste, sunteți voi, Și doar dispreț, căpătăm noi! Până în clipa cea de față, Un chin, este a noastră viață: Din loc, în loc, colindăm noi, Neîncetat, desculți și goi, Fiind, de foame, încercați Și de al setei foc, uscați. Mereu, mereu, ne ostenim Și cu-ale noastre mâini, muncim; Când doar ocară căpătăm, Atuncea binecuvântăm. Răbdăm, când suntem prigoniți, Și-n urmă, ne rugăm, smeriți, Pentru cei care se vădesc, Căci doar de rele, ne vorbesc. Noi am ajuns să fim priviți – Până acum – și socotiți Gunoi al lumii, fraților, Lepădătura tuturor.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 1 Corinteni 4:8-13