1 Corinteni 2:1-9

„Deci fraților, cât despre mine, Aș vrea ca să se știe bine, Că eu, când am venit la voi, Nu am venit cătând apoi, Cu o vorbire iscusită Și-o-nțelepciune strălucită, Să vă vestesc taina pe care Al nostru Dumnezeu o are. Pentru că n-am avut de gând Ca să știu altceva, nicicând, Că se găsește între voi, Decât Iisus Hristos, și-apoi, Și pe Acela, L-am dorit, La voi – acolo – răstignit. Eu însumi, când v-am vizitat, Fricos și slab m-am arătat, Cuprins de un cutremur greu. Învățături, pe care eu Vi le dădeam – și-asemenea, Și propovăduirea mea – N-au stat în fraze sunătoare, În vorbele-nduplecătoare, Ieșite dintr-o-nțelepciune Ce poate omul s-o adune, Ci în puterea arătată, Care, de Duhul, este dată, Pentru ca să aveți putința De a vă-ntemeia credința Nu pe o-nțelepciune care Omul cel muritor o are, Ci pe puterea cari, mereu, Este doar a lui Dumnezeu.” „Dar totuși, îndrăznesc a spune, Că este o înțelepciune Ceea ce noi vestim – să știți – Printre toți cei desăvârșiți. Ea nu este a veacului Și nici a oamenilor lui, Care-au să fie nimiciți. Noi propovăduim – să știți – Înțelepciunea cea cerească – Adică cea Dumnezeiască – Cea tainică și nevăzută, Care ascunsă-a fost ținută – Mai dinainte rânduită, De Dumnezeu – și dăruită Acuma, nouă, tuturor, Spre slava noastră, fraților. Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit. Însă, așa precum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris: „Lucruri, pe cari nu a putut Ochiul, ca să le fi văzut, Urechea nu le-a auzit, La inimă nu s-au suit, Așa sunt lucrurile care Gătite-s, pentru fiecare, De către-al nostru Dumnezeu, Pentru cei ce-L iubesc, mereu.”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 1 Corinteni 2:1-9