Când acest trup, ce este pus
La putrezire-a fi supus,
Se va-mbrăca-n neputrezire,
Și când, ăst trup – care, din fire,
Fusese slab și trecător –
Va deveni nemuritor,
Să știți, atunci, că se-mplinește
Cuvântul cari, astfel, vorbește:
„Iată că moartea-i biruită –
De biruință-i înghițită.
Unde îți este boldul, moarte,
Și cine o să ți-l mai poarte?”
Al morții bold s-a dovedit
A fi păcatul, negreșit;
Iar Legea este cea prin care,
Acest păcat, putere, are.
Dar mulțumiri fie, mereu,
Aduse, pentru Dumnezeu,
Cari, biruință, ne-ncetat –
Prin Domnul nost’, Iisus – ne-a dat.
De-aceea, vă îndemn, dragi frați,
Ca, neclintiți și tari, să stați;
În lucrul Domnului, apoi,
Necontenit, sporiți dar, voi,
Pentru că astă osteneală
Nu-i în zadar, fără-ndoială.”