O taină, iată, îndrăznesc,
Acum, să vă dezvăluiesc:
Nu toți urmează s-adormim,
Însă, schimbați, avem să fim,
Într-o clipită, fiecare,
Când va fi ultima chemare,
A trâmbiței. Ea va suna,
Și morții se vor aduna,
Căci au să-nvie-n nemurire
Ne mai supuși la putrezire;
Iar noi, ceilalți, dragii mei frați,
Pe loc, avem a fi schimbați.
Căci trebuie, precum v-am spus,
Ca al nost’ trup – ce e supus,
Până acum, la putrezire –
Să se îmbrace-n nemurire.
Când acest trup, ce este pus
La putrezire-a fi supus,
Se va-mbrăca-n neputrezire,
Și când, ăst trup – care, din fire,
Fusese slab și trecător –
Va deveni nemuritor,
Să știți, atunci, că se-mplinește
Cuvântul cari, astfel, vorbește:
„Iată că moartea-i biruită –
De biruință-i înghițită.
Unde îți este boldul, moarte,
Și cine o să ți-l mai poarte?”
Al morții bold s-a dovedit
A fi păcatul, negreșit;
Iar Legea este cea prin care,
Acest păcat, putere, are.
Dar mulțumiri fie, mereu,
Aduse, pentru Dumnezeu,
Cari, biruință, ne-ncetat –
Prin Domnul nost’, Iisus – ne-a dat.
De-aceea, vă îndemn, dragi frați,
Ca, neclintiți și tari, să stați;
În lucrul Domnului, apoi,
Necontenit, sporiți dar, voi,
Pentru că astă osteneală
Nu-i în zadar, fără-ndoială.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
