Așa este dar, fraților,
Și cu-nvierea morților.
Trupul cu care – ați văzut –
Că fiecare ne-am născut,
E semănat în putrezire,
Dar înviază-n nemurire.
El, în ocară-i, e semănat,
Însă, în slavă-i înviat.
Trupul, purtat de-orice ființă,
E semănat, în neputință,
Însă, atunci – la înviere –
El înviază, în putere.
E semănat în trup firesc,
Însă, va fi duhovnicesc.
Iată, e bine de știut,
Precum că dacă s-a făcut
Un trup, care este firesc,
Este și-un trup duhovnicesc.
De-aceea, după cum s-a zis –
Iar, în Scriptură, este scris –
„Omul dintâi, cari s-a numit
Adam, când fost-a întocmit,
Un suflet viu, a fost făcut.”
Un alt Adam a apărut –
Al doilea – care, socotit,
A fost drept duh și întocmit,
Să fie duhul dătător,
Apoi, de viață, tuturor.
Aș vrea ca să se știe bine,
Precum că, mai întâi, ne vine
Doar ceea ce este firesc,
Și-n urmă, ce-i duhovnicesc.
Omul dintâi s-a arătat
Că, din pământ, a fost luat.
De-aceea, el – în mod firesc –
Nu e decât om pământesc.
Al doilea om s-a dovedit,
Precum că e, din cer, venit.
Cei pământești, asemeni sânt,
Cu cel făcut doar din pământ,
Dar cei din cer se dovedesc,
La fel, cu Cel care-i ceresc.
Iar după cum noi am purtat,
Chipul celui ce-a fost luat
Din lutul de pe-acest pământ,
Plin de încredințare sânt
Că vom purta, apoi, firesc,
Și chipul Celui ce-i ceresc.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
