David, lui Solomon, i-a dat
Chipul cum trebuie lucrat
Locașul sfânt: prispele lui,
Clădirile locașului,
Odăile ce-s folosite
Drept visterii, cele menite
A fi de sus, a tuturor
Celor aflate-n interior,
Precum și-odăile în care
E scaunul de îndurare.
I-a mai dat planul ce-l avea
În gând, în ceea ce privea
Curțile Casei Domnului,
Cu visteria Casei Lui
Și visteriile pe care,
Locașul sfânt, numai, le are.
I-a mai dat planul ce-l avea,
Care, pe preoți, îi privea,
Pe oamenii de neam Levit,
Precum și tot ce-a trebuit
La slujba Casei Domnului,
Și-uneltele din casa Lui.
I-a dat chipul uneltelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și pentru slujbă trebuiau.
I-a dat chipul uneltelor –
Precum și greutatea lor –
Ce din argint se făureau
Și pentru slujbă trebuiau.
I-a dat chipul sfeșnicelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau,
Cu candelele ce erau
Pe-acele sfeșnice-așezate
Și cari, din aur, sunt lucrate.
I-a dat chipul sfeșnicelor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Cu candelele ce erau
Pe-acele sfeșnice-așezate,
Fiind doar din argint lucrate.
I-a dat chipul sfeșnicelor –
Și întrebuințarea lor –
Așa precum erau gândite,
La slujbele deosebite.
I-a dat și chipul meselor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și care se-ntrebuințau
Doar pentru pâinea Domnului,
Spre punere-naintea Lui.
I-a dat și chipul meselor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Și pentru slujbe foloseau.
I-a dat chipul furcuțelor,
Lighenelor și ceștilor
Care, din aur, s-au lucrat.
De-asemenea, el i-a mai dat
Apoi, chipul potirelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și pentru slujbă foloseau.
I-a dat chipul potirelor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Și pentru slujbă foloseau.
I-a dat chipul altarului –
Precum și greutatea lui –
Care, din aur, se vădea
Și la tămâie folosea.
I-a dat și chipul cel pe care
Carul cu heruvimi îl are.
Din aur, el era făcut,
Iar heruvimii au avut
Aripi întinse și-nveleau
Chivotul peste cari ședeau.
Apoi, când David a sfârșit,
În felu-acesta a vorbit:
„Tot ceea ce ți-am arătat,
Să știi că Dumnezeu mi-a dat.
Deci toate câte le-ai văzut,
Mi s-au făcut de cunoscut
Mie, din partea Domnului,
Care le-a scris cu mâna Lui.”
David a mai adăugat:
„Te întărește, ne-ncetat!
Ai grijă dar: te-mbărbătează
Necontenit și-apoi lucrează!
Nicicând, teamă, nu arăta
Și nici nu te înspăimânta,
Căci Domnul Dumnezeul meu,
Cu tine fi-va, tot mereu.
Încredințat să fii că El
Nu te va părăsi defel,
Până când ai să isprăvești,
Casa, ca să I-o construiești
Și toate lucrurile care,
În slujba ei, Casa le are.
Ai cetele preoților,
Precum și-ale Leviților,
Spre-a face slujbele pe care
Casa lui Dumnezeu le are.
Ai și mulți oameni iscusiți
Și pricepuți, ce-s potriviți
Pentru-a-mplini lucrarea dată,
Care ți-a fost încredințată.
Ai căpetenii lângă tine,
Iar tot poporul – vezi prea bine –
Supus, în jurul tău, îl ai
Și vrea, porunci, ca să îi dai.”