Îngerul Domnului s-a dus
Până la Gad și-apoi i-a spus
Că trebuie să îi vorbească,
Lui David și să-l sfătuiască
Să meargă la Ornan, cel care,
Iebusit este, din născare,
Și un altar al Domnului,
Să-nalțe, pe câmpia lui.
David s-a dus și a făcut
Așa precum i s-a cerut.
Ornan, în zare, a privit
Și-atunci, pe înger, l-a zărit.
Cu patru fii ai săi, era,
La câmp, și grâu-l treiera.
O mare spaimă i-a pătruns
Și au fugit de s-au ascuns.
Ornan, apoi, iar s-a uitat
Și l-a văzut, pe împărat
Cu slujitorii săi venind,
Către al său ogor grăbind.
În fața lui, a alergat
Grabnic, și i s-a închinat.
David se-apropie de el
Și îi vorbi, în acest fel:
„Aicea – Domnului Ceresc –
Vreau, un altar, să Îi zidesc.
Îmi vinde dar, aria asta,
Să pot opri, astfel, năpasta.”
Ornan răspunse: „Cum dorești!
Ia aria, să pregătești
Jertfe, lui Dumnezeu. De vrei,
Îți dau, ca jertfe, boii mei.
Uneltele, carele mele,
Lemne de foc să-ți fie ele.
Îți dau și acest grâu, pe care
Să-l dai drept jertfă de mâncare,
Căci, împărate – iată – vreau,
Tot ce îți trebuie, să-ți dau.”
David a spus: „Nu mă-nvoiesc!
Al tău dar, nu pot să-l primesc!
Ci vreau să cumpăr, de la tine,
Totul, pe-argint! Așa e bine!
Nu pot – și nu voiesc – să iau,
Ca Domnului apoi să-I dau
Jertfe pe cari le-am căpătat
Și cari, nimic, nu m-au costat!”
Ogorul care l-a primit
David, în aur, l-a plătit
Și șase sute sicli, el
A dat, pentru locul acel.
În urmă, pe ogorul lui,
Pentru cinstirea Domnului,
El, un altar, a ridicat
Pe care-apoi, jertfe, I-a dat.
Acestea au avut menire
De jertfe pentru mulțumire,
Iar ele, date se socot,
Că fost-au ardere de tot.
David, pe Domnul, L-a chemat,
Iar El, din cer, răspuns i-a dat,
Prin focul cere a venit
Peste altar și-a mistuit
Jertfele de deasupra lui.
Domnul i-a zis îngerului,
Să-și pună sabia la loc,
Adică să și-o vâre-n toc.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
