Când zilele ce-s hărăzite –
A fi de tine viețuite –
Se împlinesc, vei fi luat
Și lângă-ai tăi părinți, culcat.
Eu am să-ți dau un copilaș,
Să întăresc prin ăst urmaș,
Împărăția-n Israel.
O casă, o să-nalțe el,
Numelui Meu. Eu – pe vecie –
Scaunul său pentru domnie,
Am să îl întăresc, căci iată:
El Îmi e fiu și îi sunt Tată.
Cât la domnie, el va sta,
Nicicând, nu se va depărta,
De sine, bunătatea-Mi mare,
Cum s-a-ntâmplat cu-acela care,
Peste Israel, împărat,
‘Nainte-ți, fost-a așezat.
În felu-acesta, va avea,
Mereu, un loc, în casa Mea,
Iar al său scaun de domnie,
În veci, puternic, o să fie.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
