Psalmii 73:1-17

Da, Dumnezeu este bun cu Israel și cu aceia care au inima curată. Dar aproape mi se îndoiseră picioarele și am fost în pericol să îmi alunece pașii; pentru că îi invidiam pe cei lăudăroși și vedeam prosperitatea celor răi. Astfel, am observat că ei nu au remușcări până la moarte, iar corpul lor este plin de grăsime. Nu sunt afectați de necazul omului obișnuit și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. Astfel, ei își poartă mândria la gât ca pe o podoabă; iar violența îi acoperă ca o manta. Le ies ochii din orbite din cauza grăsimii, iar inima lor dorește lucruri care depășesc limitele. Râd de oamenii din jurul lor și vorbesc cu răutate. Sunt aroganți și amenință cu exploatare dură. Își deschid gura până la cer; și limba lor merge pe tot pământul. Aceste lucruri determină poporul să se întoarcă spre ei și să le soarbă cuvintele exact ca apa. Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu? Și cum ar putea cunoaște (ce se întâmplă) Cel Foarte Înalt?” Așa sunt oamenii răi: permanent liniștiți, bogați și prosperi. Am considerat că degeaba mi-am curățat inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție; pentru că în fiecare zi sunt lovit și suport pedeapsa în fiecare dimineață. Dacă aș zice: „Vreau să îmi permit să vorbesc și eu ca ei!”, aș trăda pe aceia care sunt fiii Tăi. M-am gândit la aceste lucruri, ca să le înțeleg; dar nu am reușit – până când am venit la sfântul sanctuar al lui Dumnezeu și am privit (cu atenție) la sfârșitul lor.