Neemia 2:1-5

În luna Nisan, în al douăzecilea an al guvernării regelui Artaxerxes, în timp ce vinul fusese pus în fața lui, am luat din el și l-am servit. Nu mai fusesem trist niciodată de când slujeam înaintea regelui. El mi-a zis: „De ce ai fața atât de tristă? Constat că (totuși) nu ești bolnav. Deci nu poate fi decât o întristare care provine din inimă!” Atunci mi-a fost foarte frică; și i-am răspuns regelui: „Să trăiască regele pentru totdeauna! Cum să nu am fața tristă, când orașul unde sunt mormintele strămoșilor mei, este în ruine, iar porțile lui au fost distruse de foc?!” Regele m-a întrebat: „Ce dorești să fac pentru tine?” Atunci m-am rugat Dumnezeului cerului; și i-am zis regelui: „Dacă regele consideră că este posibil și dacă slujitorul tău este agreat, permite-mi să merg până în teritoriul numit Iuda, în care există orașul unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca să îl reconstruiesc.”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Neemia 2:1-5