Marcu 7:1-37

În Ierusalim, Isus a avut o discuție cu reprezentanții fariseilor și cu cei ai învățătorilor legii (mozaice). Aceștia văzuseră pe unii dintre discipolii Săi servind masa de prânz cu mâinile „necurate”, adică fără să și le fi spălat (în mod ritual). – Conform tradiției strămoșești, fariseii și toți ceilalți iudei, nu mănâncă fără să își spele mâinile cu mare atenție. Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au îmbăiat. Tradiția lor conține și alte obiceiuri, cum ar fi spălarea (rituală) a paharelor, a ulcioarelor, a găleților și a paturilor. – Acei farisei, împreună cu experții legii (mozaice), L-au întrebat: „De ce nu respectă discipolii Tăi regulile tradiției strămoșești, permițându-și să mănânce cu mâinile «nespălate»?” Isus le-a răspuns: „Ipocriților, bine a mai profețit Isaia despre voi, când a scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele; dar inima lui este departe de Mine. Degeaba procedează ei astfel, decretând legi care nu reprezintă decât reguli omenești.» Voi ignorați porunca lui Dumnezeu și în același timp respectați tradiția stabilită de oameni, cum ar fi: spălarea ulcioarelor și a paharelor; și aveți multe reguli de acest fel…” Isus le-a mai zis: „Promovând tradiția voastră, v-ați permis să anulați porunca lui Dumnezeu. De exemplu, El a spus prin Moise: «Să-ți cinstești mama și tatăl.» și «Cine va vorbi rău despre tatăl lui sau despre mama lui, să suporte pedeapsa capitală.» Voi, dimpotrivă, ați decretat că dacă un om pretinde cu privire la bunurile lui că sunt «corban», adică dedicate lui Dumnezeu, este absolvit de datoria de a-și ajuta părinții cu ele; și astfel nu îi mai permiteți să își susțină părinții cu nimic… Așa ați ajuns să desființați Cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre. Și acesta este doar un exemplu. Dar voi procedați la fel în cazul multor alte tradiții.” La sfârșit, Isus a chemat din nou mulțimile de oameni la Sine și le-a zis: „Sunt interesat să înțelegeți ce vă voi spune în continuare. Deci ascultați cu atenție: Omul nu devine «necurat» atunci când introduce în el ceva mâncând. De fapt, numai ce iese din el îl poate face «necurat». [Deci dacă vrea cineva să ia în considerare cuvintele Mele, să rețină ce tocmai am spus.”] După ce a intrat în casă și era departe de mulțimea ascultătorilor, discipolii L-au întrebat pe Isus despre semnificația acestei parabole. El le-a zis: „Și voi sunteți atât de incapabili în descifrarea înțelesului ei? Nu vă dați seama că nimic din exterior care intră în om nu îl poate face «necurat»? Când mănâncă cineva, nu introduce nimic în suflet, ci în stomac; apoi o parte din ce a introdus în el, este dat afară.” A spus acest lucru, declarând toate alimentele „curate”. El le-a mai zis: „Ce iese din om, îl face să fie «necurat». Sursa lucrurilor care fac pe om «necurat», este tocmai în sufletul lui, de unde provin gândurile rele, adulterul, relațiile sexuale extraconjugale, crimele, furturile, înșelăciunile, faptele care produc rușine, ochiul rău, blasfemia, aroganța, nebunia. Toate aceste lucruri vin din interiorul omului și îl fac să fie «necurat»”. Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo. Dar nu a putut să rămână neobservat; pentru că imediat a venit la El o femeie care s-a aruncat la picioarele Lui. Ea avea o fetiță care era posedată de un demon. Venise la Isus pentru că auzise vorbindu-se despre El. Femeia care Îl ruga să scoată demonul din fiica ei, era de naționalitate siro-feniciană. Isus i-a zis: „Lasă-i întâi pe copii să se sature; pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci cățeilor.” Femeia I-a răspuns: „Este adevărat ce spui, domnule; dar și cățeii de sub masă mănâncă din ce rămâne în urma hrănirii copiilor.” Atunci Isus i-a zis: „Suficient! M-ai convins! Poți pleca acasă; pentru că deja demonul a ieșit din fiica ta!” Când a intrat în casă, femeia și-a găsit fetița culcată în pat și eliberată de demon. Isus a plecat din zona Tirului și a ajuns din nou la Marea Galileeii trecând prin Sidon, localitate care aparținea regiunii numite Decapolis. Acolo I-au adus un surd care vorbea cu mare dificultate; și L-au rugat să își pună mâinile peste el. Isus l-a luat separat de mulțimea de oameni, i-a pus degetele Sale în urechi și i-a atins limba cu saliva Lui. Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!”, care se traduce cu „Deschide-te!” Imediat, atât urechile, cât și gura, au funcționat normal; și acel om a vorbit foarte clar. Isus le-a cerut în mod categoric să nu spună nimănui despre ce s-a întâmplat; dar cu cât le cerea mai mult acest lucru, cu atât vorbeau mai mult despre El. Ei erau foarte surprinși și exclamau: „Este fantastic! El îi vindecă și pe surdo-muți!”