Marcu 6:1-13

Isus a plecat de-acolo și a ajuns în zona Sa natală. Discipolii Lui au mers după El. În ziua de Sabat, a început să învețe oamenii care veniseră în sinagogă. Mulți se mirau auzindu-L; și ziceau: „Care este sursa acestei înțelepciuni pe care o posedă El? Sau cum se explică minunile pe care le face? Oare nu este El fiul tâmplarului și al Mariei? Nu are ca frați pe Iacov, pe Iose, pe Iuda și pe Simon? Și nu locuiesc aici, în zonă, surorile Lui?” Toate aceste lucruri Îl făcuseră pe Isus să fie un caz dificil pentru ei. Dar El le-a zis: „Un profet este subapreciat doar în patria lui, între rudele lui și între membrii familiei din care provine el.” Nu a putut să facă nicio minune acolo. Doar a vindecat câțiva bolnavi punându-Și mâinile peste ei. Și era foarte surprins de necredința locuitorilor acelei zone. Isus parcurgea satele din jur și învăța pe foarte mulți oameni. În acea perioadă, i-a chemat la Sine pe cei doisprezece discipoli ai Săi și i-a trimis câte doi (în misiune). Le-a conferit autoritate pe care să o exercite împotriva demonilor și le-a ordonat să nu aibă la ei niciun toiag, nici pâine, nici sac pentru alimente și nici bani de aramă; să se încalțe cu sandale și să nu aibă două feluri de haine cu ei. Apoi le-a mai zis: „Să nu vă schimbați gazda; ci să rămâneți acolo unde veți fi primiți, până veți pleca din acea zonă. Iar dacă în vreun loc nu veți fi bine primiți și nici luați în considerare, să plecați de acolo scuturând praful de pe sandalele voastre. Acesta va fi ca o probă împotriva lor în momentul când va avea loc Judecata. Să știți că atunci, la Judecată, chiar și pedeapsa Sodomei și a Gomorei va fi mai mică decât cea care le va fi administrată lor.” Discipolii au plecat și au predicat pocăința. Făceau multe exorcizări și vindecau mulți bolnavi pe care îi ungeau cu ulei.