Marcu 3:1-33

Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era prezent un om cu o mână paralizată. Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă îl va vindeca în ziua de Sabat; pentru că era o bună ocazie pentru a-L acuza. Isus S-a adresat omului cu mâna paralizată, zicându-i: „Ridică-te și stai la mijloc!” Apoi le-a zis: „Este permis în ziua de Sabat să faci cuiva bine, sau să îi faci rău?” Dar ei tăceau. Atunci, privind în jurul Lui supărat și trist din cauza insensibilității inimii lor, a zis omului cu pareza: „Întinde-ți mâna!” El a întins-o; și mâna i s-a făcut sănătoasă. Fariseii au ieșit din sinagogă; și împreună cu irodienii, au discutat un plan pentru omorârea lui Isus. El S-a dus cu discipolii Săi spre Marea Galileeii. L-a urmat o mare mulțime de oameni. Aceștia proveneau din Galileea, din Ierusalim, din Idumeea, ca și din zonele de pe celălalt mal al Iordanului, din jurul Tirului și al Sidonului. Ei veneau la Isus pentru că auziseră vorbindu-se despre tot ce făcea El. Isus a ordonat discipolilor Săi să Îi pună la dispoziție o barcă pentru a evita aglomerația. Oamenii se adunau în mare număr în jurul lui Isus ca să se atingă de El, pentru că obișnuia să îi vindece pe cei care erau bolnavi. Atunci când apărea Isus, spiritele rele cădeau la pământ odată cu cei pe care îi posedau, strigându-I: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Dar El le ordona imediat în mod categoric să nu mai vorbească despre El. Apoi, Isus a urcat pe munte. A chemat la El pe cine a vrut, iar aceia au venit. A ales dintre ei doisprezece, ca să îi aibă cu Sine și ca să îi trimită să predice. Le-a dat și autoritate (în baza căreia puteau) să vindece pe cei bolnavi și să facă exorcizări. Cei selectați de Isus (în acest scop) sunt următorii: Simon, pe care l-a numit Petru; Iacov și Ioan, care erau fiii lui Zebedei. Acestora le-a pus numele „Boanerghes” care înseamnă „Fiii tunetului”. Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, care era fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul; și Iuda, Iscarioteanul, care L-a trădat. Au intrat într-o casă; și din nou s-au adunat foarte mulți oameni. Astfel, Isus și discipolii Săi nu puteau nici măcar să mănânce. Când au auzit ce se întâmpla, rudele lui Isus au venit să Îl ia dintre ei, gândind că a înnebunit. Ei ziceau: „Nu mai este în toate facultățile mentale!” Iar cei care erau cunoscuți ca învățători ai legii (mozaice), veniți din Ierusalim, ziceau despre El: „Este posedat de Beelzebul; face exorcizări cu ajutorul șefului demonilor.” Isus li S-a adresat, provocându-le gândirea prin intermediul parabolelor: „Cum poate Satan să îl dea afară (tot) pe Satan? Dacă un regat este dezbinat împotriva lui însuși prin conflicte interne, desigur că nu va putea supraviețui. Și dacă o casă este dezbinată prin conflicte în interiorul acelei familii, se va distruge. În mod asemănător, dacă Satan se manifestă ostil împotriva lui însuși, este dezbinat și se autodistruge. Nimeni nu comite un jaf în casa unui om care are o forță superioară lui decât după ce l-a imobilizat. Să știți că toate păcatele și toate celelalte cazuri de blasfemie ale oamenilor le vor fi iertate; dar oricine va blasfemia Spiritul Sfânt, nu va primi iertare niciodată. El devine astfel vinovat pentru eternitate de acest păcat…” A spus aceste lucruri pentru că ei ziseseră: „Este posedat de un spirit rău!” Atunci, mama și frații lui Isus care veniseră și stăteau afară, au trimis pe cineva să Îl cheme. În timp ce mulți erau adunați în jurul Lui, I s-a spus: „Să știi că mama Ta și frații Tăi sunt afară și Te caută!” El le-a răspuns: „Cine este mama Mea și care sunt frații Mei?”