Matei 17:1-13

După șase zile, Isus a luat cu Sine pe Petru, pe cei doi frați – Iacov și Ioan – și i-a dus separat de ceilalți pe un munte înalt. El Și-a schimbat aspectul feței sub privirea lor: fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina. Apăruseră Moise și Ilie și vorbeau cu El. Petru a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.” În timp ce vorbea el, i-a învăluit o ceață densă. Și din acel nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult și de care Îmi place. Să ascultați de El!” Când au auzit vocea, discipolii au căzut cu fețele spre pământ și s-au speriat foarte rău. Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei și le-a zis: „Ridicați-vă; nu vă temeți!” Când au privit spre Isus, au constatat că El era singur. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a dat următoarea poruncă: „Să nu spuneți nimănui despre această viziune până va învia Fiul Omului dintre cei morți.” Discipolii I-au pus următoarea întrebare: „Oare de ce susțin scribii că întâi trebuie să vină Ilie?” Răspunzând, Isus le-a zis: „Este adevărat că întâi trebuie să vină Ilie și să facă o totală reabilitare. Dar Eu vă asigur că, într-un fel, Ilie a și venit, iar ei nu l-au recunoscut; și s-au comportat cu el cum au vrut. În mod asemănător vor proceda și cu Fiul Omului.” Discipolii au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.