Într-o altă zi, Isus era împreună cu discipolii, intenționând să Se roage. Atunci El i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei I-au răspuns: „Unii spun că ai fi Ioan Botezătorul, alții susțin că ești Ilie, iar alții afirmă că ești un profet care a existat în vremurile străvechi și care a înviat.” El le-a zis: „Dar care este părerea voastră (cu privire la persoana Mea)?” Petru I-a răspuns: „Tu ești Cristos, Cel trimis de Dumnezeu!” Isus le-a ordonat în mod categoric să nu spună nimănui acest lucru (despre El). Apoi le-a zis că Fiul Omului trebuie să suporte multă suferință, și că va fi contestat de bătrânii conducători ai poporului (evreu), de preoți și de învățătorii legii (mozaice). Le-a mai spus că toți aceștia vor vota în favoarea omorârii Lui, dar că a treia zi va învia. Apoi le-a zis tuturor: „Dacă dorește cineva să Mă urmeze, să se dezică de felul lui de a fi, să își ia crucea în fiecare zi și (așa) să Îmi urmeze exemplul! Să știți că oricine va dori să își salveze viața, o va pierde; dar cine își va consuma viața pentru Mine, o va recupera. Și, de fapt, ce avantaj ar fi pentru cineva să câștige toată lumea, dacă (după ce o are) s-ar distruge singur? Vă spun aceste lucruri pentru că atunci când Fiul Omului va veni în gloria Sa, a Tatălui și a sfinților îngeri, Îi va trata pe cei care s-au rușinat de El și de cuvintele Sale, cu propria lor atitudine. Să știți că unii dintre cei care sunt aici, nu vor muri până nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu.” La aproximativ opt zile după ce spusese aceste cuvinte, Isus S-a dus să Se roage pe munte. A luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov. În timp ce Se ruga, fața Lui și-a schimbat aspectul, iar îmbrăcămintea I-a devenit albă strălucitoare. Doi bărbați discutau cu El. Aceștia erau Moise și Ilie. Ei apăruseră în glorie și vorbeau cu Isus despre moartea Lui care urma să se întâmple în Ierusalim. Petru dormea profund împreună cu ceilalți (doi discipoli). Când s-au trezit, au văzut gloria lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. În momentul când aceștia se despărțeau de Isus, Petru I-a zis: „Învățătorule, este bine să rămânem aici. Propun să facem trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie!” Dar el nu știa ce zice. În timp ce vorbea (Petru), a venit un nor care i-a acoperit. Când i-au văzut intrând în nor, discipolii s-au speriat. Apoi, din el s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiu Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Să ascultați de El!” În timp ce erau pronunțate aceste cuvinte, Isus a rămas singur. Discipolii nu au vorbit nimănui despre ce văzuseră (acolo). A doua zi, când au coborât de pe munte, Isus a fost întâmpinat de o mare mulțime de oameni. Și din mijlocul ei, un om a strigat: „Învățătorule, Te rog să ai milă de singurul fiu al meu: este chinuit de un spirit (rău). În crizele pe care i le produce, zbiară, are convulsii și face spumă la gură. Acest spirit îl abandonează abia după ce l-a agresat până la epuizare! I-am rugat pe discipolii Tăi să îl scoată; dar nu au reușit!” Isus a răspuns: „Vai cât de necredincioasă și de orientată spre rău este această generație! Oare cât timp vă voi mai suporta? Adu-ți fiul aici!” În timp ce venea băiatul, demonul l-a trântit și i-a provocat convulsii. Dar Isus a certat spiritul rău și i-a redat tatălui fiul vindecat. Toți au rămas foarte surprinși de surprinzătoarele lucruri pe care le poate face Dumnezeu. Dar în timp ce toți se mirau de ce făcea Isus, El le-a zis discipolilor: „Fiți foarte atenți la ce vă spun acum: Fiul Omului va fi trădat și va ajunge la discreția oamenilor!” Dar discipolii nu știau ce înseamnă aceste cuvinte, pentru că semnificația lor le era ascunsă, ca să nu le înțeleagă. Și le era teamă să Îi solicite lui Isus o explicație. Apoi au început să discute între ei, pentru ca să știe cine ar fi cel mai mare (în grupul lor). Isus, care știa ce gândeau ei, a luat un copil și l-a pus lângă El. Apoi le-a zis: „Cine primește acest copil în numele Meu, (de fapt) pe Mine Mă primește; și cine Mă primește, Îl primește (și) pe Cel care M-a trimis. Să știți că cine este cel mai mic între voi, (în realitate) este cel mai mare.” Ioan a zis: „Învățătorule, noi am văzut un om care făcea exorcizări în numele Tău; și i-am interzis să le mai facă, pentru că nu aparținea grupului nostru.” Isus i-a răspuns: „Să nu îi mai interziceți acest lucru; pentru că cine nu se manifestă ostil față de voi, este de partea voastră.” Când se apropiase timpul în care Isus urma să fie luat în cer, El a privit spre Ierusalim, decis să meargă acolo. A trimis câțiva reprezentanți de-ai Săi într-un sat locuit de samariteni, ca să Îi pregătească o gazdă. Dar acei oameni nu au acceptat să îl primească – pentru că (de fapt,) Isus urma să meargă în Ierusalim. În urma acestui refuz, discipolii Săi numiți Iacov și Ioan, au zis: „Doamne, vrei să ordonăm să coboare foc din cer și să îi distrugă – așa cum a făcut (altădată) Ilie?” Isus S-a întors spre ei și le-a făcut reproșuri, [zicându-le: „Nu știți ce fel de spirit vă inspiră! Fiul Omului nu a venit să distrugă sufletele oamenilor, ci să le salveze.]” Apoi au plecat în alt sat. În timp ce erau pe drum, un om I-a zis (lui Isus): „Domnule, Te voi urma oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au culcușurile lor, iar păsările dorm în cuiburi; dar Fiul Omului nu are un loc unde să se odihnească.” A zis altuia: „Vino după Mine!” Acela I-a răspuns: „Domnule, lasă-mă mai întâi să mă duc să îl îngrijesc pe tatăl meu până va muri!” Dar Isus i-a zis: „Lasă pe acești oameni să se îngrijească reciproc, iar tu du-te și proclamă Regatul lui Dumnezeu!” Altul I-a zis (lui Isus): „Te voi urma, dar permite-mi ca mai întâi să mă duc să spun «La revedere!» familiei mele!” Isus i-a răspuns: „Nimeni nu se califică pentru Regatul lui Dumnezeu dacă după ce a luat plugul de coarne, privește înapoi!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
