Luca 11:1-11

Într-o (altă) zi, Isus Se ruga într-un anumit loc. Când Și-a terminat rugăciunea, unul dintre discipolii Săi I-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum și-a învățat și Ioan discipolii.” El le-a zis: „Când vă rugați, să ziceți: Tatăl nostru, care ești în cer! Să fie sfințit numele Tău! Dorim venirea Regatului Tău și să se facă ce dorești pe pământ așa cum se face în cer! Dă-ne în fiecare zi pâinea de care avem nevoie; și iartă-ne greșelile, pentru că și noi iertăm pe cei care ne greșesc. Nu ne lăsa să fim expuși ispitei, ci salvează-ne de testele celui rău.” Apoi le-a mai zis: „Să presupunem că unul dintre voi are un prieten la care se duce la mijlocul nopții, zicându-i: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, pentru că a venit la mine, dintr-o călătorie, un bun prieten; și nu am ce să îi dau să mănânce!». Este posibil ca din interiorul casei, acest prieten să răspundă: «Nu mă deranja! Am încuiat ușa și m-am culcat în pat împreună cu copiii. Nu pot să mă (mai) ridic să îți dau pâini!» Vă asigur că dacă prietenia (lor) nu va fi un argument suficient de convingător, insistența lui supărătoare îl va determina (până la urmă) să se ridice din pat și să îi dea tot ce îi trebuie. Conform acestei ilustrații, Eu vă spun: «Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți (la ușă) și vi se va deschide. Pentru că oricine cere, primește; cine caută, găsește și celui care bate (la o ușă), i se deschide.» Care tată va oferi fiului lui o piatră atunci când el îi cere pâine; ori un șarpe în loc de pește?