Luca 1:39-56

După câteva zile, Maria a plecat grăbită într-un oraș muntos care aparținea teritoriului lui Iuda. Ajungând la familia lui Zaharia, a intrat în casă și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit ea salutul Mariei, a simțit copilul mișcând și a fost umplută cu Spiritul Sfânt. Apoi a zis cu voce tare: „Cât de binecuvântată ești tu în comparație cu celelalte femei! Și cât de binecuvântat îți este și Copilul! Nu înțeleg de ce mi s-a oferit onoarea să primesc în vizită pe mama Stăpânului meu… Să știi că în urma salutului tău, am simțit copilul mișcând. Aceea care crede că ce i-a spus Iahve se va întâmpla, este o persoană fericită.” Maria a zis: „Îl laud pe Iahve din suflet și mă bucur în spiritul meu pentru că Iahve îmi este Salvator. El a privit la sclava Sa smerită și a făcut ca de acum încolo să fiu numită fericită de toate generațiile de oameni. Cel Omnipotent a făcut lucruri remarcabile pentru mine! Numele Lui este sfânt, iar generozitatea Sa trece din generație în generație pentru cei care Îl ascultă. El a demonstrat că dispune de o mare forță, făcând să eșueze planurile concepute de cei aroganți. A detronat pe cei care aveau o mare forță și a oferit locuri onorabile celor modești. A săturat cu bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a dat afară fără să le dea ceva. I-a acordat ajutor sclavului Său, Iacov, pentru că Și-a refăcut bunătatea față de el. A procedat exact cum promisese strămoșilor noștri, începând cu Avraam și continuând cu descendenții lui, pentru eternitate!…” Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproximativ trei luni. Apoi s-a întors acasă.