Iosua 7:3-12

Când s-au întors la Iosua, i-au spus: „Nu ar fi necesar să se deplaseze acolo toată armata pentru atacul împotriva orașul Ai; ci este suficient să trimitem doar două sau trei mii de oameni. Deci nu mai obosi toată armata; pentru că acolo sunt puțini locuitori.” Atunci, aproape trei mii de bărbați din popor au mers spre oraș. Dar nu au rezistat forței cu care luptau bărbații din Ai. Aceștia le-au doborât israelienilor treizeci și șase de oameni; și i-au urmărit din fața porții până la carierele de piatră, învingându-i în vale. Inima poporului (israelian) s-a înmuiat și s-a făcut ca apa! Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. A stat astfel acolo până seara, împreună cu cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel. Toți își puseseră pământ pe cap. Iosua a zis: „Ah, Doamne, Tu care ești (adevăratul) Dumnezeu, de ce ai făcut ca acest popor să traverseze Iordanul? Ca să ne faci să ajungem la discreția amoriților și să fim distruși? Nu ar fi fost mai bine pentru noi să fi rămas pe celălalt mal al Iordanului? Acum, Doamne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din fața dușmanilor lui? Canaaniții și toți locuitorii acestor teritorii vor afla despre acest fapt, ne vor înconjura și ne vor distruge (chiar și) numele de pe pământ! Ce vei face Tu atunci când marele Tău nume va fi astfel dezonorat?” Iahve i-a răspuns: „Ridică-te! De ce stai așa cu fața spre pământ? Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i-am poruncit să îl respecte. Și-au însușit din lucrurile destinate distrugerii. Au furat, au mințit și le-au pus printre bunurile lor. Acest fapt explică de ce israelienii nu pot rezista în fața dușmanilor lor; și au ajuns să suporte înfrângerea! Eu nu voi mai fi cu voi decât după ce veți distruge din mijlocul vostru ce trebuie distrus!