Ioan 13:1-14

Înainte de sărbătoarea Paștelor, știind că a venit timpul să plece din această lume, Isus care Își iubea discipolii, a continuat să îi iubească până la sfârșit. În timpul cinei (pascale), Diavolul pusese gândul trădării Lui în mintea lui Iuda – Iscarioteanul – fiul lui Simon. Isus știa că Tatăl Îi dăduse autoritate totală, că provenea de la Dumnezeu și că urma să meargă la El. Atunci s-a ridicat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui și a luat un prosop cu care S-a înfășurat la mijloc. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să le spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu prosopul cu care era înfășurat la mijloc. A venit la Simon Petru, care I-a zis: „Doamne, chiar Tu îmi speli picioarele?!” Răspunzând, Isus i-a zis: „Tu nu înțelegi acum ce fac Eu; dar mai târziu vei înțelege.” Petru I-a zis: „Niciodată nu îmi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai nicio șansă să obții un loc alături de Mine.” Petru I-a zis: „Doamne, (atunci) spală-mi nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a îmbăiat, ca să fie total curat nu are nevoie să își spele decât picioarele. Și voi sunteți «curați», dar nu toți.” A spus cuvintele „Nu sunteți toți «curați»”, pentru că îl cunoștea pe cel care urma să Îl trădeze. După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat din nou la masă și le-a zis: „Înțelegeți ce v-am făcut? Voi Mă numiți «Învățător» și «Stăpân». Și este adevărat ce afirmați despre Mine, pentru că exact așa sunt! Deci dacă Eu – Stăpânul și Învățătorul vostru – v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori «să vă spălați picioarele» unii altora.