Ioan 13:1-10

Înainte de sărbătoarea Paștelor, știind că a venit timpul să plece din această lume, Isus care Își iubea discipolii, a continuat să îi iubească până la sfârșit. În timpul cinei (pascale), Diavolul pusese gândul trădării Lui în mintea lui Iuda – Iscarioteanul – fiul lui Simon. Isus știa că Tatăl Îi dăduse autoritate totală, că provenea de la Dumnezeu și că urma să meargă la El. Atunci s-a ridicat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui și a luat un prosop cu care S-a înfășurat la mijloc. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să le spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu prosopul cu care era înfășurat la mijloc. A venit la Simon Petru, care I-a zis: „Doamne, chiar Tu îmi speli picioarele?!” Răspunzând, Isus i-a zis: „Tu nu înțelegi acum ce fac Eu; dar mai târziu vei înțelege.” Petru I-a zis: „Niciodată nu îmi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai nicio șansă să obții un loc alături de Mine.” Petru I-a zis: „Doamne, (atunci) spală-mi nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a îmbăiat, ca să fie total curat nu are nevoie să își spele decât picioarele. Și voi sunteți «curați», dar nu toți.”