Exodul 16:1-21

Întreaga adunare a israelienilor a plecat de la Elim și a ajuns în deșertul Sin care este între Elim și Sinai. Acea deplasare a fost făcută în a cincisprezecea zi din a doua lună după ieșirea (evreilor) de pe teritoriul Egiptului. În acel deșert, întreaga adunare a protestat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. Israelienii le-au zis: „O, mai bine am fi fost omorâți de mâna lui Iahve pe teritoriul Egiptului! Acolo stăteam lângă oalele noastre în care aveam carne; și mâncam pâine din abundență. Ne-ați adus aici, în acest deșert, ca să moară de foame toată această mulțime de oameni!” Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer. Va fi necesar ca poporul să meargă zilnic și să își adune pâine numai pentru o zi. Astfel îi voi testa, ca să văd dacă vor trăi respectând legea Mea sau dacă o vor ignora. În a șasea zi, să rețină o cantitate dublă față de aceea adunată în fiecare dintre celelalte (cinci) zile.” Moise și Aaron le-au zis tuturor israelienilor: „În această seară veți ști că Iahve (este Cel care) v-a scos din Egipt. Mâine dimineață veți vedea gloria lui Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre împotriva Lui. Și oare cine suntem noi, ca să vă suportăm aceste critici îndreptate împotriva noastră?” Moise a mai zis: „Veți ști că a acționat Iahve, când veți vedea cum vă va da seara carne, iar dimineața vă va oferi pâine din abundență! Noi nu suntem nimic în comparație cu Iahve care v-a auzit lamentările îndreptate împotriva Lui! Protestele voastre nu sunt formulate (doar) împotriva noastră, ci (în primul rând) împotriva lui Iahve!” Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israelienilor: «Apropiați-vă de Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre!»” În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei au privit spre deșert. Atunci a fost vizibilă gloria lui Iahve în (acel) nor. Iahve i-a vorbit lui Moise astfel: „Am auzit plângerea israelienilor. Acum spune-le: «Între cele două seri veți avea carne; iar dimineața veți avea și pâine din abundență. Atunci veți ști că Eu sunt Dumnezeul vostru care se numește Iahve!»” În acea seară, au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei era un strat de rouă. Când a dispărut roua, pe suprafața deșertului au rămas niște boabe mici ca de gheață. Când le-au văzut, israelienii nu au știut ce sunt; și-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?” Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Iahve ca să o mâncați. Iahve a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană. Această cantitate va fi de un omer pentru fiecare persoană, conform numărului celor din cortul fiecăruia. Să adunați această cantitate pentru fiecare persoană din cortul vostru.” Israelienii au procedat astfel: unii au adunat mai mult, iar alții mai puțin. După ce au măsurat cu omerul, au constatat că celui care adunase mai mult, nu i-a rămas în plus; iar cel care a adunase mai puțin, nu avea lipsă. Fiecare om a avut din ce adunase conform nevoilor lui. Moise le spusese să nu lase nimic din ce adunaseră (într-o zi); pentru că nu trebuia să rămână până dimineața. Dar ei nu l-au ascultat. Astfel, unii au păstrat o parte (din acele bobițe) până dimineața. Dar ce lăsaseră (în acea noapte), a făcut viermi și a mirosit foarte urât. Atunci Moise s-a supărat pe ei. În fiecare dimineață, israelienii adunau exact cât aveau nevoie. Atunci când soarele încălzea pământul, acea (materie pentru) pâine se topea.