Oratorul 9:1-18

„Am decis să înțeleg aceste lucruri; și am observat că atât cei corecți cât și cei înțelepți, împreună cu lucrările lor, sunt în mâna lui Dumnezeu – chiar dacă omul nu știe dacă va beneficia de dragoste sau de ură. Pentru el, totul este în viitor. Pe toți îi așteaptă un singur final: atât pe cel corect cât și pe cel nedrept; atât pe cel bun cât și pe cel rău; atât pe cel curat cât și pe cel necurat; atât pe cel care aduce sacrificii cât și pe cel care nu le aduce; atât pe cel bun cât și pe cel păcătos; atât pe cel care promite cu jurământ, cât și pe cel care se teme să procedeze astfel. Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare: faptul că toți (își) sfârșesc (viața) în mod asemănător. În plus, inima oamenilor se umple de răutate; iar prostia inimii lor nu îi abandonează toată viața – deși în final ajung tot printre cei morți. Pentru cel viu, mai există speranță – așa cum este mai valoros un câine viu decât un leu mort. Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu mai știu nimic. Ei nu mai beneficiază de nicio recompensă. Cei care trăiesc, uită chiar și faptul că aceia au existat cândva. Atât dragostea cât și ura sau gelozia acelor oameni, sunt demult dispărute! Ei nu vor mai beneficia niciodată de nimic din tot ce se face sub soare. Mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inimă veselă; pentru că Dumnezeu a acceptat demult lucrările tale. Hainele să îți fie permanent curate; și să nu îți lipsească uleiul de pe cap. Trăiește-ți viața efemeră împreună cu soția pe care o iubești – în toate acele zile care ți-au fost date sub soare – pentru că aceasta este recompensa de care beneficiezi cât timp trăiești; și acesta este avantajul pe care îl ai în toată munca extenuantă pe care o faci (în existența de) sub soare. Fă cu toată forța ta tot ce poate mâna ta să facă; pentru că în locuința morților unde vei merge și tu, nu există nici lucrare, nici analiza atentă a lucrurilor, nici cunoaștere și nici înțelepciune! Apoi am revenit la preocupările mele; și am constatat că în existența de sub soare, nu (mereu) cei rapizi câștigă întrecerea și nu (totdeauna) cei care dețin forța, obțin victoria. Am mai observat că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nu cei competenți au bogății și nu cei capabili beneficiază de bunăvoință. Ci toate depind de vremuri și de circumstanțe. Omul nu își cunoaște nici momentul morții. Cum sunt prinși peștii cu momeala înșelătoare și cum sunt prinse păsările în laț, așa sunt atrași în capcană și fiii oamenilor atunci când vremea dezastrului vine fără să îi anunțe. Îți prezint acum un lucru văzut sub soare. El demonstrează înțelepciune și mi s-a părut foarte valoros. Exista un mic oraș care avea puțini locuitori. A venit împotriva lui un rege care avea o mare forță (armată). L-a înconjurat și a ridicat împotriva lui mari valuri de pământ. Dar acolo exista un înțelept sărac care a scăpat orașul cu înțelepciunea lui. Și totuși, apoi nimeni nu și-a mai amintit de acel sărac. Atunci mi-am zis: «Înțelepciunea este mai bună decât forța; dar înțelepciunea săracului este desconsiderată, iar cuvintele lui nu sunt ascultate… Mai bine să asculți cuvintele liniștite ale înțelepților, decât să asiști la cele pronunțate strident și cu mare intensitate de cel care conduce printre nebuni! Înțelepciunea este mai bună decât armele; dar un singur păcătos distruge mult bine!»”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Oratorul 9:1-18