Faptele apostolilor 7:1-21

Marele preot a zis: „Este adevărat?” Ștefan a răspuns: „Frați și părinți, ascultați-mă! Dumnezeu gloriei s-a revelat strămoșului nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte de stabilirea lui în Haran, și i-a zis: «Ieși din țara ta și din familia din care provii; și du-te în țara pe care ți-o voi arăta.» Atunci el a plecat din țara caldeenilor și și-a stabilit domiciliul în Haran. După moartea tatălui lui, Dumnezeu l-a adus (pe Avraam) în această țară în care locuiți și voi acum. Dar în aceste teritorii nu i-a dat nimic ca proprietate personală – nici măcar o palmă de teren – ci i-a promis că în viitor ea va fi a urmașilor lui, deși el (încă) nu avea atunci niciun copil. Dumnezeu i-a spus că descendenții lui vor locui (inițial) într-o țară străină, că vor trăi acolo ca sclavi și că astfel vor fi chinuiți patru sute de ani. Dumnezeu îi mai zisese: «Eu voi judeca acea națiune care îi va ține în sclavie. Și apoi ei Îmi vor sluji în aceste teritorii.» Apoi a instituit legământul circumciziei; și astfel, când s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în a opta zi de viață. Când s-a născut Iacov – fiul lui Isaac – acesta și-a circumcis fiul. Iar Iacov a avut ca fii pe cei doisprezece patriarhi. Aceștia, pentru că îl invidiau pe Iosif, l-au vândut ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el și l-a scăpat de toate necazurile lui. I-a dat înțelepciune și l-a făcut să primească favoarea faraonului care guverna Egiptul. Și el l-a desemnat ca administrator al Egiptului și al tuturor posesiunilor lui. A fost o foamete în toată zona Egiptului și în cea a Canaanului. Criza era mare și strămoșii noștri nu găseau alimente. Iacov a auzit că este grâu în Egipt și i-a trimis pe strămoșii noștri pentru prima dată acolo. Când au venit a doua oară, Iosif și-a recunoscut frații și faraonul a aflat din ce familie provenea el. Apoi Iosif a chemat pe tatăl lor numit Iacov și pe ceilalți membri ai familiei lui – șaptezeci și cinci de persoane. Iacov a venit în Egipt, unde a murit. Apoi, și strămoșii noștri au murit tot acolo. Toți au fost duși la Șehem și puși în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la descendenții lui Hamor în Șehem. Se apropia vremea când urma să se întâmple ce promisese Dumnezeu lui Avraam. Poporul a crescut numeric în Egipt, până a venit să guverneze un (nou) conducător care nu îl cunoscuse pe Iosif. Acel rege a exploatat poporul nostru și i-a chinuit pe strămoșii noștri, obligându-i chiar să își abandoneze nou-născuții, pentru ca aceștia să moară. În acele condiții s-a născut Moise, care era un copil frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în familia tatălui lui. Iar când a trebuit să fie abandonat, l-a luat fiica faraonului și l-a crescut ca pe copilul ei.