Faptele apostolilor 5:1-42

Dar un (alt) om numit Anania a vândut o proprietate împreună cu soția lui care se numea Safira. Amândoi au decis să oprească o parte din banii cu care o vânduseră. Apoi el a adus restul banilor pe care i-a pus la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, de ce i-ai permis lui Satan să te determine să îl minți pe Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu ascunzând o parte din bani? Dacă nu vindeai această proprietate, oare nu rămânea ea a ta? Și după ce ai vândut-o, nu erai liber să faci ce vrei cu acei bani? De ce ai decis să procedezi astfel? Nu ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu!” După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut și a murit. Apoi toți cei care ascultau aceste lucruri, au experimentat un accentuat sentiment de frică. Tinerii l-au învelit (pe Anania), l-au dus afară și l-au înmormântat. După aproximativ trei ore, a intrat acolo și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atâți bani ați vândut proprietatea?” Ea a răspuns: „Da, acesta este prețul vânzării ei!” Atunci Petru i-a zis: „Ce v-a determinat să riscați încercând să testați Spiritul lui Iahve? Cei care l-au îngropat pe soțul tău, sunt la ușă și te vor lua și pe tine!” Ea a căzut imediat la picioarele lui și a murit. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă. Atunci au scos-o și au înmormântat-o lângă soțul ei. Apoi toți cei adunați acolo și cei care au auzit ce se întâmplase, au fost afectați de o mare frică. Prin mâinile apostolilor se făceau multe minuni între oameni. Toți (creștinii) stăteau împreună în zona coloanelor lui Solomon și nimeni dintre ceilalți nu avea curajul să li se alăture. Dar mulțimea de oameni îi lăuda vorbind despre ei în public. Numărul celor care credeau în Isus, atât cel al bărbaților cât și cel al femeilor, era în creștere. Bolnavii erau aduși cu tărgile și puși pe străzi, pentru ca atunci când va veni Petru pe-acolo, măcar umbra lui să treacă peste vreunul dintre ei. Mulți alții aduceau din Ierusalim și din orașele învecinate acestuia, pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de demoni; și toți erau vindecați. Dar marele preot împreună cu gruparea saducheilor au devenit foarte invidioși. În consecință, ei i-au arestat pe apostoli și i-au băgat în închisoare. Dar un înger al lui Iahve a deschis ușile închisorii în timpul nopții și i-a scos de-acolo, zicându-le: „Duceți-vă în (zona de lângă) templu și predicați mulțimii de oameni tot mesajul acestei (noi) vieți.” După ce au auzit aceste cuvinte, au mers lângă templu dimineața devreme și apoi au început să învețe mulțimile de oameni. Atunci, în mod surprinzător au venit la templu marele preot și cei care îl susțineau. Ei au convocat Sanhedrinul; și împreună cu ceilalți lideri ai Israelului, au decis să scoată pe apostoli din închisoare. Când au ajuns gărzile acolo, nu i-au mai găsit. Apoi s-au întors și au spus: „Am găsit închisoarea încuiată corespunzător și pe paznici stând în picioare la posturile lor lângă uși. Dar când am intrat, nu am mai găsit pe nimeni acolo.” După ce au auzit acest raport, comandantul gărzilor templului și liderii preoților au rămas foarte dezorientați și nu știau cum să își explice cazul dispariției apostolilor. Apoi a venit cineva și le-a spus: „Să știți că oamenii pe care i-ați băgat în închisoare, sunt în zona templului și învață mulțimile de ascultători.” Atunci comandantul gărzilor a plecat cu subordonații lui și i-au adus pe apostoli, dar nu cu forța; pentru că erau conștienți că altfel ar fi fost expuși pericolului de a fi omorâți cu pietre de mulțimea oamenilor. După ce i-au adus, i-au așezat în fața Sanhedrinului; și marele preot a zis: „Nu v-am ordonat noi în mod categoric să nu mai învățați pe oameni evocând acest nume? În ciuda acestei interdicții, voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și ne-ați acuzat de (complicitate la) omorârea acelui Om!” Răspunzând, Petru și ceilalți le-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat pe acest Isus pe care voi L-ați omorât punându-L pe lemnul crucii. Dumnezeu L-a înălțat folosind forța Lui și L-a făcut Stăpân și Salvator pe acest Isus, ca să ofere Israelului pocăința și iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri și parteneri cu Spiritul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor care ascultă de El!” După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-au înfuriat și au discutat cum să procedeze ca să îi omoare. Dar a fost între ei un învățător al legii mozaice din gruparea fariseilor, numit Gamaliel. El era apreciat de întregul popor. S-a ridicat în picioare între cei care formau Sanhedrinul și a cerut ca apostolii să fie scoși puțin din sală. Apoi le-a zis: „Bărbați israelieni, fiți foarte atenți la intențiile pe care le aveți față de acești oameni. Știți că nu cu mult timp în urmă a existat Teuda care pretindea că are autoritate; și lui i s-au alăturat aproximativ patru sute de bărbați. Dar a fost omorât și apoi grupul simpatizanților lui au fost distrus. După el și-a făcut apariția Iuda Galileeanul în timpul recensământului; și a atras simpatia multor oameni. Dar și el a murit; și apoi adepții grupării lui au fost dispersați. Acum, vă propun să îi lăsăm în pace pe acești oameni; pentru că dacă este doar o încercare omenească de a face ceva, până la urmă ea se va distruge. Dar dacă ce fac ei vine de la Dumnezeu, să știți că nu veți avea succes. Vă previn să nu vă treziți luptând împotriva lui Dumnezeu.” Ei au acceptat propunerea lui; și după ce i-au chemat pe apostoli, au decis ca aceștia să fie pedepsiți prin bătaia cu nuiele. Apoi le-au interzis să vorbească în numele lui Isus și i-au pus în libertate. Ei au plecat din fața Sanhedrinului și s-au bucurat că au avut onoarea să fie defăimați din cauza numelui lui Isus. Apoi au continuat în fiecare zi să învețe oamenii atât lângă templu, cât și acasă, predicând Vestea Bună despre Isus Cristos.