Faptele apostolilor 27:35-44

După ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine și a mulțumit lui Dumnezeu pentru ea în fața tuturor. Apoi a rupt-o și a început să mănânce. Atunci toți ceilalți s-au încurajat și au început să mănânce și ei. În corabie erau în total două sute șaptezeci și șase de oameni. După ce s-au săturat, au aruncat în mare grâul pe care îl mai aveau în corabie, ca să o facă mai ușoară. Când s-a făcut ziuă, marinarii au observat că în depărtare se vedea pământul. Dar ei nu recunoșteau locul în care ajunseseră. Au văzut un golf cu plajă și au decis ca dacă va fi posibil, să orienteze corabia spre acea zonă. Au tăiat legăturile ancorelor și le-au lăsat să cadă în mare. Apoi au dezlegat frânghiile care țineau cârma și au ridicat pânza din față în bătaia vântului, pentru ca să se îndrepte spre mal. Dar corabia s-a înfipt într-un banc de nisip și s-a oprit. Partea din față a corăbiei a rămas imobilizată acolo, iar din cea de la spate se desprindeau bucăți sub forța valurilor. Soldații au propus ca prizonierii să fie omorâți, pentru ca niciunul să nu fugă. Dar centurionul care dorea să îl salveze pe Pavel, nu a acceptat propunerea lor. Apoi a ordonat celor care știau să înoate, să sară în apă și să ajungă primii pe mal. Iar celorlalți le-a sugerat să se urce pe scânduri sau pe bucăți desprinse din corabie. Și astfel, toți au ajuns în siguranță pe mal.