Bărbați israelieni, ascultați-mă! Vreau să vă vorbesc acum despre Isus din Nazaret – acel Om confirmat de Dumnezeu în fața voastră prin minunile, prin lucrurile supranaturale și prin faptele Lui care-I demonstrau autoritatea. Știți că toate aceste lucruri le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru. Conform preștiinței lui Dumnezeu, acest Om a ajuns la discreția voastră și L-ați crucificat folosindu-vă în acest scop de cei păcătoși. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții; pentru că era imposibil să rămână reținut (în mormânt) de ea! De fapt, David zisese despre El astfel: «Eu Îl aveam permanent pe Iahve înaintea Mea, pentru că El este la dreapta Mea ca să Îmi asigure stabilitatea. Acesta este motivul pentru care am bucurie în inimă și limba Mea exprimă cuvinte de veselie. Chiar și corpul Mi se va odihni în speranță; pentru că nu Îmi vei lăsa sufletul în locuința morților și nu vei permite ca Sfântul Tău să experimenteze descompunerea. Mi-ai revelat strategia vieții și Mă vei umple de bucurie cu prezența Ta.» În legătură cu patriarhul David, vă cer permisiunea, fraților, să declar fără rușine că a murit și că (apoi) a fost înmormântat; iar mormântul lui s-a păstrat în țara noastră până astăzi. David era profet și știa că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că îi va pune pe tronul lui pe unul dintre descendenți. Când a spus că sufletul lui nu va fi lăsat în locuința morților și când a afirmat despre corpul lui că nu va suferi descompunerea, el profețea despre învierea lui Cristos! Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, iar noi toți suntem martori ai Lui. Și ce se întâmplă acum, este urmarea faptului că după ce S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl aprobarea să Își respecte promisiunea referitoare la Spiritul Sfânt, «a turnat» (peste noi) exact ce vedeți și ce auziți. Desigur, David nu a urcat în cer; ci singur recunoaște: «Iahve a zis Stăpânului meu: ‘Stai la dreapta Mea, până Îți voi pune dușmanii sub picioare.’» Deci să fie clar tuturor urmașilor lui Israel că Dumnezeu a făcut Stăpân și Cristos pe acest Isus pe care voi L-ați crucificat.” După ce au auzit ei aceste cuvinte, au fost foarte impresionați; apoi au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” Petru le-a zis: „Pocăiți-vă! Și fiecare dintre voi să solicite botezul în numele lui Isus Cristos, având în vedere iertarea păcatelor voastre. Apoi veți primi darul Sfântului Spirit. Pentru că această promisiune este valabilă pentru voi, pentru copiii voștri, pentru copiii copiilor voștri și pentru toți cei care se vor naște în viitor și cărora Iahve, Dumnezeul nostru, le va adresa această chemare, indiferent cât de mare va fi numărul lor!” Astfel încerca Petru să îi convingă, zicându-le printre altele: „Salvați-vă din mijlocul acestei generații degradate.” Cei care au crezut ce predica el, au fost botezați. Astfel, în acea zi, numărul discipolilor s-a mărit cu aproape trei mii de persoane. În mod consecvent, ei practicau însușirea învățăturii apostolilor, părtășia între frați, frângerea pâinii și rugăciunea. Fiecare dintre ei avea o atitudine de reverență; iar prin intermediul apostolilor se făceau multe minuni și lucruri supranaturale. Toți cei care credeau (în Isus), formaseră un grup în care foloseau împreună tot ce aveau. Își vindeau terenurile agricole și averile, iar banii obținuți astfel erau împărțiți între ei conform nevoilor fiecăruia. Toți erau prezenți în zona de lângă templu în fiecare zi. Apoi, când se duceau acasă, frângeau pâinea și serveau masa cu bucurie și cu o inimă curată. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau admirați de toți oamenii; și Iahve îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau salvați.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
