Faptele apostolilor 17:22-31

Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului și a zis: „Cetățeni ai Atenei! Am constatat că sunteți foarte religioși. În timp ce mă deplasam prin orașul vostru și mă uitam la ce vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar care avea pe el următoarea inscripție: «Unui Dumnezeu necunoscut». Discursul meu va fi tocmai despre acest Dumnezeu căruia vă închinați fără să îl cunoașteți. Este vorba despre Dumnezeul care a creat atât Universul, cât și pământul. El nu locuiește în temple construite de mâna omului; și nici nu are nevoie de ajutorul vreunui om; pentru că tocmai El este Cel care dă tuturor viață, energia pentru a trăi și toate celelalte lucruri necesare existenței. Dintr-un singur om, El a făcut ca pământul să fie locuit de toate națiunile existente acum pe el; și le-a stabilit anticipat atât timpul, cât și zona lor de existență. Le-a oferit astfel (oamenilor) posibilitatea să Îl caute și să încerce să Îl identifice, chiar dacă El nu este departe de niciunul dintre noi. Atunci când unii dintre poeții voștri au spus «Suntem descendenții Lui», ei au afirmat astfel că în El este sursa noastră pentru viață, pentru mișcare și pentru existență. Deci pentru că descindem din Dumnezeu, nu trebuie să credem că această Divinitate este asemănătoare cu o imagine făcută din aur, din argint sau din pietre sculptate conform imaginației omenești. (Acest) Dumnezeu nu ne responsabilizează pentru felul în care am trăit în vremea în care nu am cunoscut această realitate. Dar de-acum înainte, El ordonă tuturor oamenilor, de oriunde ar fi ei, să se pocăiască; pentru că a stabilit o zi în care va judeca într-un mod corect lumea. A decis că postul de Judecător Îi va fi conferit atunci Acelui Om desemnat de El în acest scop. Și deja I-a confirmat această funcție din momentul în care L-a înviat.”