Faptele apostolilor 15:1-41

Din provincia Iudeea, veniseră niște oameni care aduseseră fraților următoarea învățătură: „Dacă nu sunteți circumciși conform tradiției provenite de la Moise, nu puteți fi salvați!” Ei au provocat astfel o mare controversă, discutând în contradictoriu cu Pavel și cu Barnaba. Atunci frații au decis să trimită la Ierusalim pe Pavel și pe Barnaba împreună cu câțiva dintre ei, pentru a dezbate acest subiect cu apostolii și cu prezbiterii. În urma acestei delegări din partea Comunității (creștinilor din Antiohia), ei au plecat și au călătorit prin (provinciile) Fenicia și prin Samaria, povestind despre întoarcerea celorlalte națiuni la Dumnezeu. Astfel au produs o mare bucurie tuturor fraților din acele localități. Când au ajuns la Ierusalim, comunitatea creștinilor împreună cu apostolii și prezbiterii (acesteia), au fost încântați de venirea lor și i-au ascultat relatând tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci unii care proveneau din gruparea fariseilor, s-au ridicat și au susținut obligativitatea circumciziei și a respectării legii mozaice pentru cei care devin creștini și care nu sunt evrei. În consecință, apostolii și prezbiterii au organizat o reuniune, pentru a decide cu privire la această dispută. După o lungă dezbatere, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, cunoașteți faptul că Dumnezeu a decis de mai mult timp să mă aleagă dintre voi; și m-a desemnat să predic celorlalte națiuni despre Vestea Bună care se acceptă prin credință. Iar Dumnezeu care cunoaște ce gândesc oamenii, le-a oferit Spiritul Sfânt exact cum ni L-a oferit și nouă. El nu a făcut discriminare între noi și ceilalți care au crezut, ci le-a iertat (și lor) păcatele. În consecință, vreau să știu de ce Îl provocați pe Dumnezeu pretinzând discipolilor (lui Isus) respectarea altor reguli. Ele au fost imposibil de respectat atât pentru strămoșii noștri, cât și pentru generația noastră. Noi credem că indiferent de naționalitate, suntem salvați prin harul Stăpânului nostru Isus.” Apoi toți cei care erau adunați acolo, au continuat să asculte pe Barnaba și pe Pavel. Ei le-au relatat despre toate minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin intermediul lor pentru a demonstra celorlalte națiuni cine este El. Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Fraților, ascultați-mă! Simon ne-a relatat despre faptul că Dumnezeu este preocupat de națiunile lumii, după ce decisese inițial să aleagă dintre ele un popor care să Îl reprezinte. Astfel se confirmă următoarele cuvinte scrise în cărțile profeților: «Apoi voi reveni și voi reface cortul lui David, îi voi reconstitui edificiile care fuseseră dărâmate și îl voi reabilita. Voi proceda astfel pentru ca ceilalți oameni care nu sunt evrei și care totuși Îmi aparțin, să Mă caute! – Aceste lucruri au fost spuse de Iahve, care le cunoștea din eternitate și care face ca ele să se întâmple.» Deci eu consider că nu este cazul să impunem oamenilor celorlalte națiuni niște reguli suplimentare după ce ei s-au întors la Dumnezeu; ci să scriem o decizie în care să precizăm că le sunt interzise următoarele lucruri: consumarea cărnii de animale care fuseseră inițial oferite zeilor, practicarea imoralității sexuale, mâncarea animalelor sugrumate și folosirea sângelui ca aliment. În ce privește scrierile care îl au ca redactor (inițial) pe Moise, ele sunt prezentate (prin citire) de mult timp în zilele de Sabat, în fiecare oraș unde există sinagogi.” Atunci apostolii și prezbiterii, în acord cu toți ceilalți care formau Comunitatea lui Cristos, au decis ca Pavel și Barnaba să fie trimiși la Antiohia împreună cu Iuda care se mai numea și Barsaba și cu Sila. Ei erau recunoscuți ca bărbați remarcabili între ceilalți frați. Decizia trimisă prin ei avea următorul conținut: „Apostolii, prezbiterii și frații, pentru frații dintre celelalte națiuni care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia: salutări. Am fost informați despre faptul că există unele persoane dintre noi care v-au vizitat și care v-au prezentat fără aprobarea noastră un mesaj care v-a produs confuzie. În urma unui conciliu pe care l-am făcut, am decis în unanimitate să vă transmitem decizia noastră printr-un grup de oameni, din care să facă parte Barnaba și Pavel. Noi avem un mare respect față de acești doi reprezentanți ai noștri, pentru că ei și-au riscat viața din cauza numelui Stăpânului nostru Isus Cristos. Am trimis și pe Iuda împreună cu Sila care vă vor confirma verbal decizia noastră. Fiind aprobați și de Spiritul Sfânt, noi am stabilit că nu este cazul să vă solicităm respectarea unor reguli suplimentare; ci trebuie să vă limitați la câteva lucruri strict necesare. Astfel, decizia noastră se referă la interdicție pentru următoarele lucruri: consumul cărnii închinate idolilor, al sângelui ca aliment și al animalelor sugrumate. Nu (vă) este permis nici adulterul. Pentru voi este bine și suficient să respectați aceste reguli. Salutări.” Ei au plecat și au ajuns în Antiohia, unde au înmânat decizia celor care se adunaseră. După ce au citit-o, frații au fost încântați de încurajarea pe care au primit-o. Iuda și Sila care erau profeți, le-au vorbit și i-au edificat printr-un amplu mesaj. După un timp, frații le-au permis să revină la cei care îi trimiseseră. [Totuși, Sila a decis să mai rămână acolo.] Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau mulțimile de oameni, proclamând Cuvântul lui Isus împreună cu mulți alți predicatori. După un timp, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să îi vizităm pe frații din toate orașele în care am predicat Cuvântul lui Isus.” Barnaba dorea să îl ia împreună cu ei și pe Ioan, care se mai numea și Marcu. Dar Pavel a considerat că nu este corect ca el să facă parte din echipa lor, pentru că refuzase să îi însoțească în misiunea din Pamfilia. Acesta a fost motivul pentru care cei doi nu au mai putut merge împreună. Astfel, Barnaba a plecat în Cipru împreună cu Marcu; iar Pavel a format o echipă cu Sila și au plecat, după ce frații și-au exprimat dorința ca harul Stăpânului Isus să fie cu ei. Au călătorit prin Siria și prin Cilicia, unde au ajutat la creșterea spirituală a comunităților de creștini.