2 Samuel 10:1-19

Apoi regele amoniților a murit; și în locul lui a guvernat fiul acestuia care se numea Hanun. David a zis: „Îi voi arăta loialitate lui Hanun – fiul lui Nahaș – exact cum s-a comportat și tatăl lui față de mine.” David și-a trimis slujitorii ca să îl susțină spiritual pe Hanun pentru moartea tatălui lui. Dar atunci când slujitorii lui David au ajuns în țara amoniților, conducătorii amoniți i-au zis stăpânului lor care se numea Hanun: „Chiar crezi că David dorește să îți omagieze tatăl când trimite acești oameni ca să te susțină spiritual? David i-a trimis la tine pe acești slujitori ai lui ca să observe orașul, să îl spioneze și apoi să îl cucerească!” Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile până la jumătate, le-a tăiat până la brâu jumătate din hainele cu care erau îmbrăcați și i-a lăsat să plece așa. Când David a fost anunțat de acest lucru, a trimis pe cineva să le spună bărbaților care fuseseră atât de mult ridiculizați: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește din nou barba; și abia apoi să vă întoarceți!” Văzând că se făcuseră urâți lui David, amoniții au plătit douăzeci de mii de luptători care mergeau pe jos din armata arameilor existentă în Bet-Rehob și în regatul arameu al Țobei, ca să îl ajute (împotriva lui David). A solicitat și regelui din Maaca un ajutor format din o mie de luptători și încă douăsprezece mii de luptători adunați dintre bărbații din Tob. Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată armata – formată numai din luptători remarcabili. Amoniții au ieșit din oraș și și-au ocupat pozițiile de luptă în fața porții. În acest timp, arameii din Țoba și din Rehob, luptătorii din Tob și cei din Maaca și-au pregătit armata în câmp deschis. Ioab a văzut că urma să lupte atât cu cei din față, cât și cu cei din spate. Atunci a ales o parte dintre vitejii lui Israel și i-a organizat să lupte împotriva arameilor. Apoi a pus restul armatei sub comanda fratelui lui numit Abișai. Pe aceia i-a organizat să lupte împotriva amoniților. Ioab i-a zis lui Abișai: „Dacă arameii îmi vor decima armata, să vii să mă ajuți; iar dacă amoniții îți vor decima armata, voi veni eu să te ajut. Fii o forță remarcabilă și încurajează-te pentru poporul nostru și pentru orașele Dumnezeului nostru. Să se întâmple ce va dori Iahve!” Atunci când Ioab i-a atacat pe aramei cu armata lui, ei au fugit din fața lui. Văzând că arameii au fugit, amoniții s-au retras și ei din fața lui Abișai, fugind în oraș. Atunci Ioab a oprit lupta și s-a întors la Ierusalim. Când au constatat că au fost învinși de Israel, arameii și-au adunat toate forțele. Hadad-Ezer a chemat arameii care erau dincolo de râu. Aceia au venit la Helam. Erau comandați de Șobac – conducătorul armatei lui Hadad-Ezer. Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toți israelienii, a trecut Iordanul și a ajuns la Helam. Arameii s-au așezat în poziție de luptă împotriva lui David. După ce a început lupta, arameii au fugit din fața lui Israel. David le-a omorât arameilor șapte sute de oameni care conduceau carele și patruzeci de mii de luptători care se deplasau pe jos. L-a rănit și pe Șobac care era conducătorul armatei lor. El a murit acolo. Văzând că au fost învinși de Israel, regii care luptau pentru Hadad-Ezer au acceptat pacea cu Israel și s-au subordonat israelienilor. De atunci, arameilor le-a fost frică să îi mai ajute pe amoniți.