2 Regi 23:17-37

După un timp, el a întrebat: „Al cui este acest mormânt din piatră pe care îl văd?” Oamenii orașului i-au răspuns: „Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din teritoriul numit Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care (deja) le-ai făcut!” Atunci el a zis: „Lăsați-l; și nimeni să nu îi miște oasele!” Ei au lăsat (nederanjate) oasele acelui om împreună cu ale profetului care venise din Samaria. Iosia a mai demolat toate templele care erau pe înălțimile din orașele Samariei. Ele fuseseră construite de regii care au guvernat în teritoriul numit Israel – ca să Îl mânie pe Iahve. A procedat cu ele exact ca la Betel. Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo; și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. Regele a ordonat întregului popor: „Sărbătoriți Paștele Dumnezeului vostru numit Iahve – exact cum este scris în această carte a legământului!” Paște ca acela nu se mai sărbătorise din vremea judecătorilor care judecau pe Israel: în toată perioada de guvernare a regilor din teritoriul numit Israel sau a regilor din acela numit Iuda. Acest Paște a fost sărbătorit în cinstea lui Iahve la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al guvernării regelui Iosia. Iosia a mai alungat pe aceia care chemau spiritele morților și pe cei care practicau vrăjitoria. El a desființat terafimii, idolii și toate celelalte lucruri oribile care se puteau vedea pe teritoriul numit Iuda și la Ierusalim. Astfel, Iosia a făcut ce prevedeau cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa lui Iahve. Niciunul dintre predecesorii lui Iosia nu a fost ca el. Nimeni nu s-a întors ca el la Iahve din toată inima, din tot sufletul și cu toate capacitățile lui – exact cum cere toată legea lui Moise. Nici după Iosia nu a mai fost nimeni ca el. Totuși, Iahve nu Și-a anulat efectul marii Lui mânii. Ea fusese declanșată împotriva celor din teritoriul numit Iuda din cauza tuturor faptelor lui Manase. Iahve a zis: „Voi îndepărta din prezența Mea pe aceia care se numesc Iuda – exact cum am îndepărtat pe locuitorii din teritoriul numit Israel; și voi abandona atât acest oraș – Ierusalimul – pe care l-am ales, cât și casa despre care ziceam că acolo va fi (mereu) numele Meu!” Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”? În vremea guvernării lui, faraonul Neco – conducătorul suveran al Egiptului – a înaintat și a ajuns la râul Eufrat: până la regele Asiriei. Regele Iosia a plecat să lupte împotriva lui. Neco s-a luptat cu Iosia la Meghido și l-a omorât. Slujitorii lui Iosia l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul lui. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz – fiul lui Iosia – și l-a uns, declarându-l rege în locul tatălui lui. Iehoahaz avea vârsta de douăzeci și trei de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim trei luni. Mama lui se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve – exact cum procedaseră și strămoșii lui. Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla – în țara Hamat – ca să nu mai guverneze în Ierusalim. Apoi a cerut țării o taxă obligatorie de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Faraonul Neco l-a pus acolo rege pe Eliachim – fiul lui Iosia – în locul tatălui lui; și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Pe Iehoahaz l-a luat și l-a dus în Egipt. El a murit acolo. Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul (cerut); dar el a îndatorat țara ca să poată da argintul cerut de faraon. A stabilit pentru fiecare om o anumită rată de participare la acea taxă obligatorie. Astfel a dat el faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării. Iehoiachim avea vârsta de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. Mama lui se numea Zebida și era fiica lui Pedaia din Ruma. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve – conform exemplului (greșit) dat de strămoșii lui.