Dar dacă noi predicăm afirmând despre Cristos că a înviat dintre cei morți, cum au ajuns unii dintre voi să afirme că nu există posibilitatea învierii celor care au murit? Dacă nu există o înviere a celor morți, rezultă că nici Cristos nu a înviat. Și dacă El nu a înviat, atunci predicarea noastră este o activitate inutilă, iar credința voastră (bazată pe mesajul predicării noastre) este fără nicio valoare (practică). Apoi, dacă este adevărat că morții nu învie, noi suntem descoperiți ca martori mincinoși, având în vedere afirmația pe care am făcut-o despre Dumnezeu atunci când am declarat că El L-a înviat pe Cristos. Dacă cei care au murit nu mai învie, rezultă că nici Cristos nu a înviat. Și dacă nu a înviat El, atunci credința voastră este inutilă, iar voi încă sunteți în păcatele voastre. O altă implicație a acestui fapt este și aceea că cei care au murit (după ce crezuseră) în Cristos, sunt pierduți. Dacă ne-am pus speranța în Cristos doar pentru această viață (trăită pe pământ), atunci între toți oamenii, noi suntem în cea mai lamentabilă situație. Dar, realitatea este aceasta: Cristos a înviat; și dintre toți cei care „au adormit”, El este primul cu care s-a întâmplat acest lucru – exact ca în cazul fructului care se coace primul. Având în vedere faptul că moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit și învierea morților. Toți cei care își trăiesc viața în (conformitate cu modelul lui) Adam, mor în mod inevitabil. La fel de sigur este și faptul că toți cei care sunt în Cristos, vor învia! Dar cu fiecare se va întâmpla acest lucru la timpul lui. Primul „fruct” este deja Cristos. Apoi va veni rândul celor care sunt ai Lui. Ei vor învia la (re)venirea Sa. Și totul se va finaliza în momentul în care Cristos, după ce distruge orice conducător, orice autoritate și orice forță existentă, va da Regatul în mâna lui Dumnezeu-Tatăl. Se va întâmpla așa, pentru că trebuie ca El să guverneze până când (Tatăl) Îi va pune toți dușmanii la picioare. Moartea este ultimul dușman care va fi astfel distrus! De fapt, citim (în Scriptură) că „El I-a subordonat totul (lui Cristos), punându-I-le la picioare!” Dar când se spune că I-a fost subordonat totul, se subînțelege că nu se referă și la Cel care I-a facilitat această subordonare. Și, de fapt, atunci când totul I se va fi subordonat Lui, chiar și Fiul Se va supune Celui care Îi subordonase toate lucrurile; pentru ca Dumnezeu să aibă astfel o totală autoritate recunoscută și acceptată de toate ființele din univers. Dacă nu aceasta ar fi realitatea, ce sens are faptul că unii se botează pentru cei morți. Vreau să spun că dacă morții nu învie, de ce se mai botează ei (cei vii) pentru cei care deja au murit? Și oare de ce suntem noi permanent în pericol? Eu trec printr-un pericol de moarte în fiecare zi… Și acest lucru este atât de adevărat ca faptul că am motive (serioase) să mă laud cu voi în Cristos Isus, Stăpânul nostru. Aprecierea oamenilor este că în Efes, eu am avut „o luptă cu animale sălbatice”. Și dacă aceasta este realitatea, oare ce am câștigat? Vreau să spun că dacă nu învie morții, ar fi logic „Să mâncăm și să bem, pentru că mâine vom muri!”… Nu vă înșelați: „Prietenia cu oamenii răi distruge bunele obiceiuri.” Reveniți la un mod normal de viață (creștinească) și nu mai păcătuiți. De fapt, unii dintre voi nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Desigur, această constatare este o rușine pentru voi!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
