Romani 14:1-13

Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu-l implicați în dispute referitoare la chestiuni discutabile. Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab în credință mănâncă doar legume. Cel ce mănâncă orice să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu să-l judeci pe slujitorul altuia? Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea. Unul prețuiește o zi mai mult decât pe alta, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii. Așadar, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. Pentru că este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va recunoaște pe Dumnezeu!“. Deci, fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru ceva care să-l facă să cadă, sau ceva care să-l facă să păcătuiască.