Apocalipsa 10:1-11

Am văzut un alt înger puternic, care cobora din Cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era un curcubeu. Fața lui era ca soarele, picioarele îi erau ca niște stâlpi de foc, și în mână avea un sul mic, care era deschis. Și-a pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe uscat și a strigat cu glas tare, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și-au făcut auzite glasurile, iar când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă am auzit un glas din Cer, zicând: „Sigilează ceea ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!“. Îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel Ce trăiește în vecii vecilor, Care a creat cerul și ceea ce este în el, pământul și ceea ce este pe el și marea și ceea ce este în ea, că nu va mai fi nicio amânare, ci în zilele când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, așa cum le-a vestit El slujitorilor Săi, profeții. Glasul din Cer pe care l-am auzit mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te, ia sulul deschis care este în mâna îngerului ce stă în picioare pe mare și pe uscat!“. M-am dus la înger și i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea“. Am luat sulul din mâna îngerului și l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar. Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, națiuni, limbi și regi!“.