Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, dar el și-a lăsat pânza de in și a fugit gol.
Pe Isus L-au adus la marele preot, iar acolo s-au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.
Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, pentru că, deși mulți depuneau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.
Unii s-au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:
‒ Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului“.
Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.
Marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și L-a întrebat pe Isus, zicând:
‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
Dar El tăcea și nu răspundea nimic.
Marele preot L-a întrebat din nou:
‒ Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
Isus a răspuns:
‒ Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului.
Atunci marele preot, sfâșiindu-și hainele, a zis:
‒ Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?
Toți L-au condamnat, considerând că merită să fie pedepsit cu moartea.
Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească și să-I zică:
‒ Profețește!
Iar gărzile L-au luat la palme.
În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot și, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el și a zis:
‒ Și tu erai cu Isus din Nazaret!
Dar el a negat, zicând:
‒ Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești!
A ieșit în fața porții și atunci a cântat cocoșul.
Slujnica l-a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo:
‒ Acesta este unul dintre ei!
Dar el a negat din nou.
După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru:
‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean!
Dar el a început să se blesteme și să jure, zicând:
‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!
Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, gândindu-se la aceasta, a început să plângă.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
