Matei 13:1-12, 14-35

În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare. În jurul Lui s-au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau mult pământ. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc, dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le-au sufocat. Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. Cine are urechi să audă!“. Ucenicii s-au apropiat și I-au zis: ‒ De ce le vorbești în pilde? Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are.

Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu urechile, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu ochii, dar nicidecum nu veți pricepe. Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec!“. Dar ferice de ochii voștri pentru că văd, și de urechile voastre pentru că aud! Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit! Ascultați deci semnificația pildei semănătorului: când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie, dar nu are rădăcină în el însuși, ci este temporar. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el cade imediat. Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci. Isus le-a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în terenul său. Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în terenul tău? De unde are atunci neghină?». El le-a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta». Sclavii l-au întrebat: «Vrei, deci, să mergem s-o strângem?». Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!’»“. Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în terenul său: el este, într-adevăr, mai mic decât toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom, astfel că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui“. El le-a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat-o o femeie și a pus-o în trei măsuri de făină, până a dospit tot aluatul“. Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura să spun pilde; voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“.