YouVersion
Pictograma căutare

Luca 8:40-56

Luca 8:40-56 NTR

La întoarcere, mulțimea I-a urat lui Isus bun venit, pentru că toți Îl așteptau. Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă, pentru că singura lui fată, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui. Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de marginea hainei Lui și deodată hemoragia ei s-a oprit. Isus a întrebat: ‒ Cine M-a atins? Pentru că toți negau, Petru I-a zis: ‒ Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“. Dar Isus a zis: ‒ M-a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine! Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s-a atins de El și cum fusese vindecată deodată. El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace!“. În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și a zis: ‒ Fata ta a murit. Nu-L mai deranja pe Învățător! Dar Isus, auzind, i-a zis lui Iair: ‒ Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată! Când a ajuns la casa lui Iair, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului. Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“. Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise. Isus, după ce i-a scos afară pe toți, a apucat-o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“. Duhul ei s-a întors, și ea s-a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se dea fetiței să mănânce. Părinții ei au rămas înmărmuriți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Luca 8:40-56