Luca 4:12-26

Isus, răspunzând, i-a spus: ‒ S-a zis: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“. După ce L-a ispitit în orice fel, diavolul s-a îndepărtat de la El până la o anumită vreme. Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s-a răspândit prin toată vecinătatea. El îi învăța pe oameni în sinagogi și era glorificat de toți. A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S-a ridicat să citească. I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, căci El M-a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună. El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și orbilor – redarea vederii, să-i eliberez pe cei asupriți, să proclam anul de îndurare al Domnului“. Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. El a început să le vorbească astfel: ‒ Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre. Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau: ‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif? El le-a zis: ‒ Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!“. Apoi a zis: ‒ Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria lui. Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului.