Luca 22:31-65

Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi! Petru I-a răspuns: ‒ Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte! Isus i-a zis: ‒ Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști. Apoi le-a zis: ‒ Când v-am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva? Ei au zis: ‒ De nimic. El le-a zis: ‒ Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani să-l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una! Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ce este scris, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege“. Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire. Ei au zis: ‒ Doamne, iată aici două săbii! El le-a zis: ‒ De-ajuns! Și ieșind afară, S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei. Când a ajuns în locul acela, le-a zis: ‒ Rugați-vă să nu cădeți în ispită! Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga, zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“. Atunci I s-a arătat un înger din Cer, ca să-L întărească. Fiind în agonie, El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare. El le-a zis: ‒ De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“. Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis: ‒ Doamne, să lovim cu sabia? Și unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Însă Isus, răspunzând, a zis: ‒ Lăsați-i! Până aici! Și atingându-Se de urechea acelui om, l-a vindecat. Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat? În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n-ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului“. După ce L-au arestat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s-a așezat în mijlocul lor. O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat atent la el și a zis: ‒ Și acesta era cu El! Dar el a negat, zicând: ‒ Nu-L cunosc, femeie! După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis: ‒ Și tu ești unul dintre ei! Dar Petru a zis: ‒ Nu sunt, omule! Cam o oră mai târziu, un altul a insistat, zicând: ‒ Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean. Dar Petru a zis: ‒ Omule, nu știu despre ce vorbești! Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult. Oamenii, cei care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau. Și legându-L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te-a lovit?“. Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.