În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt.
Ea a strigat cu glas tare și a zis:
‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!
Maria a zis:
‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
și duhul meu se bucură foarte mult
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
pentru că a privit cu îndurare
la starea smerită a slujitoarei Sale.
Căci iată, de acum încolo,
toate generațiile mă vor considera fericită
pentru că Cel Puternic
a făcut lucruri mari pentru mine.
Numele Lui este sfânt.
Mila Lui ține din generație în generație
față de cei ce se tem de El.
El a făcut o minune cu brațul Său;
i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri
în cugetul inimii lor.
I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
și i-a înălțat pe cei smeriți.
Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți,
iar pe cei bogați i-a alungat,
lăsându-i cu mâinile goale.
El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
amintindu-Și de mila Sa,
așa cum le spusese strămoșilor noștri,
lui Avraam și descendenților lui, în veci!
Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă.
Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea.
În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.
Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar mama lui, răspunzând, a zis:
‒ Nu, ci se va numi Ioan.
Ei i-au zis:
‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta.
Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
