Iosua 7:3-12

Când s-au întors la Iosua, i-au zis: ‒ Să nu plece tot poporul. Să plece doar două sau trei mii de oameni ca să atace cetatea. Să nu obosești tot poporul acolo, căci sunt puțini oameni în locul acela. Aproape trei mii de bărbați din popor s-au dus acolo, dar au luat-o la fugă dinaintea bărbaților din Ai. Aceștia le-au lovit treizeci și șase de oameni și i-au urmărit din fața porții până la carierele de piatră, omorându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat și s-a făcut ca apa. Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel, având cu toții capetele presărate cu țărână. Iosua a zis: ‒ Ah, Stăpâne DOAMNE, de ce a trebuit să-l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N-ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? Ah, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel a fugit dinaintea dușmanilor săi? Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare? DOMNUL i-a răspuns: ‒ Ridică-te! De ce ești căzut cu fața la pământ? Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Și-au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le-au pus alături de bunurile lor. Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei fug dinaintea dușmanilor lor deoarece au fost dați spre nimicire. Nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire.