Ioan 8:1-7, 9-20

Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. Apoi, dis-de-dimineață, a venit iarăși în Templu, și tot poporul a venit la El. Isus S-a așezat și a început să-i învețe. Cărturarii și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus-o să stea în mijlocul lor. Ei I-au zis: ‒ Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. În Lege, Moise ne-a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei. Tu, deci, ce zici? Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze. Isus însă S-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: ‒ Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!

Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. Isus S-a ridicat și a întrebat-o: ‒ Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nimeni nu te-a condamnat? Ea a răspuns: ‒ Nimeni, Doamne! Isus i-a zis: ‒ Nici Eu nu te condamn. Du-te, iar de acum înainte să nu mai păcătuiești! Isus le-a vorbit din nou, zicând: ‒ Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții. Fariseii I-au zis: ‒ Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată. Isus a răspuns și le-a zis: ‒ Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc. Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M-a trimis. Atunci ei L-au întrebat: ‒ Unde este Tatăl Tău? Isus a răspuns: ‒ Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu. Aceste cuvinte le-a spus în vistierie, în timp ce îi învăța pe oameni în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I sosise ceasul.