Ioan 4:27-54

Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n-a întrebat: „Ce cauți?“ sau „De ce vorbești cu ea?“. Femeia a lăsat ulciorul, a plecat în cetate și le-a zis oamenilor: „Veniți să vedeți un Om Care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“. Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. Între timp, ucenicii Îl rugau: ‒ Rabbi , mănâncă! Dar El le-a zis: ‒ Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți. Drept urmare, ucenicii și-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“. Isus le-a zis: ‒ Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți câmpurile; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, cel ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“. Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi ați muncit din greu; alții au muncit din greu, iar voi ați cules rodul muncii lor. Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“. Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“. După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. Căci Isus Însuși mărturisise că un profet nu are parte de onoare în patria lui. Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare. Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde transformase apa în vin. Era acolo un slujbaș al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-i vindece fiul, căci era pe moarte. Isus i-a zis: ‒ Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți! Slujbașul regelui I-a zis: ‒ Doamne, vino acasă la mine până nu moare copilașul meu! Isus i-a răspuns: ‒ Du-te; fiul tău trăiește. Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat. În timp ce pleca el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat și i-au zis că fiul lui trăiește! Atunci el i-a întrebat la ce oră începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri, la ceasul al șaptelea l-a lăsat febra“. Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește“. Și a crezut el și toată casa lui. Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus, după ce a venit din Iudeea în Galileea.