Ioan 19:16-42

Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus, iar El, ducându-Și crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“. L-au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într-o parte, iar altul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor“. Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă. Atunci conducătorii preoților iudeilor i-au zis lui Pilat: ‒ Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“. Pilat a răspuns: ‒ Ce-am scris, am scris! Când soldații L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat și cămașa. Aceasta nu avea nicio cusătură, fiind țesută dintr-o singură bucată de sus până jos. Atunci și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“. Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri. Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena. Când a văzut-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând lângă ea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“. Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. După aceea, Isus, Care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“. Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet de vin și I l-au dus la gură. Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a sfârșit!“. Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul. Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci ziua aceea de Sabat era o zi mare – i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. Soldații au venit, deci, și i-au zdrobit picioarele primului, apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I-au mai zdrobit picioarele. În schimb, unul dintre soldați I-a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă. Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie, și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul dintre oasele Lui nu va fi zdrobit“. Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns“. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit și a luat trupul lui Isus. A venit și Nicodim, cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litre de smirnă și aloe. Au luat trupul lui Isus și L-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.