Evrei 5:1-10

Căci fiecare mare preot ales dintre oameni este pus responsabil să reprezinte oamenii în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă atât daruri, cât și jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, pentru că el însuși este cuprins de slăbiciune. Și, din cauza acestei slăbiciuni, el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale poporului. Și nimeni nu-și atribuie această onoare singur, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost și Aaron. Tot astfel și Cristos, nu Și-a atribuit singur gloria de a fi Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!“. Iar în altă parte mai spune: „Tu ești Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek“. El este Acela Care, în zilele vieții Lui pe pământ, a adus rugăciuni și cereri cu strigăte puternice și cu lacrimi către Cel Care putea să-L scape de la moarte, și a fost ascultat datorită evlaviei Sale. Cu toate că era Fiu, El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul unei mântuiri veșnice pentru toți cei care ascultă de El, fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, după modelul preoției lui Melchisedek.