Când Isaac a îmbătrânit și i-au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i-a zis:
‒ Fiule!
El i-a răspuns:
‒ Iată-mă!
Isaac i-a zis:
‒ Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele. Te rog, ia-ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu-mi vânat! Apoi pregătește-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie, și adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.
Rebeca a auzit ce i-a spus Isaac fiului său Esau.
Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să-l aducă, Rebeca i-a zis fiului său Iacov:
‒ Iată, l-am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău Esau și zicând: „Adu-mi niște vânat și pregătește-mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența DOMNULUI, înainte de moartea mea“. De aceea, fiule, ascultă-mă și fă ce-ți poruncesc! Du-te la turmă și ia-mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui. Apoi o vei aduce tatălui tău ca s-o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.
Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:
‒ Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. Dacă tatăl meu mă va atinge, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
Mama sa i-a zis:
‒ Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă-mi glasul! Du-te și adu-mi iezii!
El s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l-a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său. Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.